Până ne-am lămurit noi ce se ascunde în spatele multor gesturi internaționale de compasiune față de soarta mizerabila a copiilor români a trebuit să treacă un timp.
O dată cu TIR-urile încărcate, cu haine vechi, mobilier dezafectat și hrană cu termen de garanție depășit, țara a fost invadată și de o serie de personaje cu apucături caritabile care prin țara lor nu prea mai aveau loc de întors, dar care au fost primite cu brațele deschise prin feluritele instituții de profil în care germenii apucăturilor pidosnice nu reușiseră să înflorească într-o manieră autentică europeană. Abia în ul- timii ani, când niște pastori elvețieni sau irlandezi, sau Dumnezeu să-i mai știe, au fost surprinși hârjonindu-se în pat cu copii ai străzii, am început să înțelegem că am câștigat pariul cu turismul sexual, branșa pedofilie. Dincolo de asta, realizăm în ultimul an dimensiunile aberante, îngrijorătoare, ale fenomenului în zona lumpenului. Nu doar în mahalalele orașelor muncitorești, unde amestecul de boschetari și aurolaci este „solul" cel mai prielnic pentru proliferarea viciului, dar chiar și la țară, unde violarea copiilor a început să devină un fenomen cotidian. Dar greșesc când spun „a început". Este de mult. Doar că s-a păstrat o anumită discreție în jurul unei chestiuni prea dure pentru urechile delicate ale opiniei publice. Când teama de pedofilii în serie a avut darul să agite comunitățile, au început să iasă la iveală cazuri neraportate, nereclamate și necercetate. În momentul de față ne aflăm în faza celeilalte extreme: isteria a cuprins media, jurnalele proiectând peisajul sumbru și catastrofal al unei țări în care pedofilii fac ravagii, în care puțini copii scapă teferi și în care - în consecință - este periculos de trăit. Aviz turiștilor (normali) și investitorilor(nostalgici)! Pedofilia salvează România de asediul lor!