"În fruntea țării stă Iliescu. Care Iliescu a primit cândva, se zice, niște bani de la Vântu pe o fundație a dumisale" - scrie o gazetă. Și nu una oarecare ci chiar aceea care a existat, vreme de câțiva ani buni, datorită banilor băgați în ea chiar de personajul care ține de la o vreme prima pagină a respectivei publicații: Vântu. Bani despre a căror proveniență știa bine tot omul de la gazetă, inclusiv cel care scrie rândurile de acum. Bani proveniți și din reclama care se lăfăia, mare, pe pagini întregi, îndemnându-ne să dormim liniștiți, că are grijă cineva de noi. Boala nu e chiar atât de rară și ea se manifestă din plin în mass-media. Un alt cotidian înștiința triumfător că un cunoscut gazetar are de plătit 400 de milioane de lei în urma unui proces de calomnie. I s-a-nfundat, clama ziarul cu pricina, același pe care cunoscutul gazetar îl dusese spre cele mai înalte culmi ale derapajelor de la deontologia gazetărească. Tot într-o gazetă de renume citesc că o alta a luat bani cu toptanul de la o firmă, pentru publicitate, aceeași publicitate pe care nu mai știau autorii de acum pe unde să o plaseze pentru a acoperi sumele exorbitante pe care și aceasta le primise. O altă gazetă care poartă cu strășnicie torța luptei împotriva corupției, tace mâlc atunci când e vorba de o firmă cu cifră octanică respectabilă, pe care nu se sfiește să o ridice în slăvi chiar în paginile redacționale! Și așa mai departe. E trist, teribil de trist că cea de-a patra putere în stat, cea în care cetățeanul își pune ultimele speranțe de a răzbi prin această lume cu susul în jos, nu se dovedește cu nimic mai brează decât lumea afaceriștilor de doi bani, a politicienilor de trei parale și a infractorilor de milioane. Este o lume populată - mai slab - cu caractere și voci autentice și mai din plin cu personaje de adunătură care speră să-și facă un rost înjurând, șantajând sau acuzând ceea ce ei înșiși nu se sfiesc să facă. Reclamând paiele din ochii altora, mai pe înțelesul cititorului. |