După ce s-au oțărât cât au putut, cei trei corifei ai ideilor mari și ai procentelor mici, de la Cluj, au luat o decizie capitală: refuzând să fie „dizolvați”, au preferat să-și dea demisia! Ca atare, i-au trimis, marți, președintelui PSD, Mircea Geoană, demisiile lor din toate funcțiile pe care le dețineau în partid. De la această dată, Dîncu, Rus și Pușcaș s-au degradat benevol, devenind simpli ostași social-democrați.
Ce semnificație are acest gest? Practic - nici una. Cu plasticitatea-i proverbială, Ion Iliescu, cel iubitor de clujeni, ar spune: pagubă-n ciuperci! Și ar avea mare dreptate. Pentru că realitatea crudă este că „laboratorul” de idei și inițiative de la Cluj n-a dat niciodată roade. Nici ca miniștri (și mă refer doar la Rus și la Dîncu) clujenii n-au strălucit, fiind până la urmă remaniați fără motiv aparent legat de ineficacitatea lor în funcție (singurul eficien, dar la alt nivel – cel european – a fost Pușcaș). Dar nici ca ideologi. Unica lor contribuție la prosperitatea partidului rămâne manevra de înlăturare a lui Ion Iliescu de la conducerea unui partid predat apoi în mâinile unui începător ușor de manipulat. De la acest moment scăderea PSD în sondaje a fost aproape permanentă, doar actualele locale – fatale pentru cei trei – părând să mai stopeze întrucâtva declinul.
Ce se va întâmpla la Cluj fără cei trei? Singurul lucru posibil ar fi o redresare a situației. Acolo, PSD-ul n-ar putea merge mai jos decât a mers sub înțeleapta conducere a strategului Dîncu. Pentru că, finalmente, cei trei sunt el! Rus, confruntat cu severe probleme personale, și Pușcaș, tot mai detașat de problematica locală – cu care n-a avut niciodată prea multe afinități – un accesoriu al unicului personaj activ din ecuație – cu o activitate suspectată de Hrebenciuc a fi una cu rădăcini într-o tradițională băutură locală.