Nu s-a încercat până acum - dintr-o jenă aproape de înțeles - să se facă și un top al îmbogățiților bugetari. Adică al celor mai pricopsiți lefegii. Este o categorie importantă și cred că la o evaluare mai atentă, în meciul dintre cele două categorii - privați și bugetari - balanța s-ar putea să se încline vizibil în favoarea ultimilor.Întrebarea care se naște aproape de la sine este: cum? Cum se poate face avere dintr-un salariu - fie el și de președinte - dacă acceptăm ideea că nu se recurge la procedee incorecte? Răspunsul e simplu: nu se poate! Și el este ilustrat de marea majoritate a persoanelor care se află într-un serviciu public. Minoritatea, însă, modifică radical percepția asupra unei categorii față de care se manifestă tot mai des reticențe. Ziarele publică, de ani de zile, fotografii ale vilelor și bunurilor aparținând la tot felul de categorii de slujbași ai statului - vameși, polițiști, procurori, judecători. Mai nou, a par șefii marilor regii, din zona energiei - cele pentru care Guvernul tocmai pregătește o ștergere a datoriilor. Măsura poate să sune cinic dacă ne gândim că aceste companii care vehiculează produse cu desfacere sigură, au reușit să le înece în datorii. N-ar fi, oare, normal, ca înainte de stingerea datoriilor să se verifice dacă nu cumva o parte a pierderilor se regăsesc între bunurile acestor șefi? Blănculescu și fostul AVAB au inițiat o măsură foarte educativă - aceea de tragere la răspundere patrimonială a celor care gestionează instituțiile păgubite, punându-i să plătească din propriile lor averi. Poate că ideea ar trebui generalizată!Nu mai vorbesc de faptul că deși stăm cu anticorupția-n gură toată ziua, controlul averilor dobândite ilicit rămâne o vorbă frumoasă valabilă, poate pentru alte generații. Pentru cele în care averile de acum vor fi dobândit deja statutul legal: acela de fundament al oligarhiei bugetare! |