Nu pot să nu mă întreb cum ar fi utilizat Ceaușescu șansa României de a avea, în același an, doi reprezentanți în fruntea unuia dintre cele mai importante foruri continentale și internaționale - Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa? Mai ales că la punerea bazelor acestuia în anii '70, la Helsinki, România a jucat un rol deloc de neglijat. Nu sunt un nostalgic al vechiului regim. Am însă nostalgia băgării noastre în seamă pe scena internațională, în urma cărților jucate cu dibăcie de dictator la masa verde a tranzacțiilor dintre marile puteri. Nu știu cum a făcut - și nici cât din ceea ce a făcut i-a aparținut lui și nu consilierilor săi de pe atunci - dar vreme de vreo două decenii a făcut un balet riscant și duplicitar poate, între cele două blocuri, reușind să se transforme într-un vehicul de comunicare și de negocieri între acestea. Astfel încât, comunistă, nedemocratică, abuzivă, România lui însemna ceva pe eșicher. Ce mai înseamnă astăzi? Din păcate - nimic! Nici măcar în conjunctura de genul aceluia care a făcut să avem, concomitent, un reprezentant la șefia anuală a organizației - ministrul de externe Mircea Geoană - și unul la cârma adunării parlamentare a acesteia - fostul ministru de externe Adrian Severin. Două personalități remarcabile, luate pe rând, cu o bună experiență în zona afacerilor internaționale, dar care nu au reușit să formeze o echipă animată de aceleași interese. Deși fiecare a punctat câte ceva în zona de acțiune (Geoană în Cecenia, Severin prin Bosnia și Kossovo) împreună n-au reușit să obțină mai nimic. Nici măcar sensibilizarea - prin contactele directe - a omologilor lor pentru libera circulație a românilor prin Europa, în timp ce bulgarii, fără a avea "pilele" noastre, zburdă deja prin spațiul Schengen. Summit-ul de două zile de la București n-a reușit nici el să producă, în opinia publică, altceva decât lehamite și iritare față de excesele comise din rațiuni de securitate și de bulversarea circulației rutiere. Am avut, e drept, oaspeți de marcă, dar mi-e teamă că pentru Powell, de pildă, n-a fost prea clară distincția dintre București și Budapesta, confuzie frecventă în rândul oficialităților de peste ocean. Revin, de aceea, și mă întreb ce-ar fi făcut Ceaușescu, cu mintea lui diabolică, de dictator odios, dintr-o oportunitate ca aceasta - una cu care ne vom reîntâlni curând. |