Am publicat acest comentariu, cu titlul “Zvon de crah imobiliar” în data de 13 August 2007 – cu aproape un an înaintea evenimentelor care au declanșat o criză care este încă departe de a se încheia.
Vreau să spun că, așa cum se întâmplă deobicei, sunt momente în care refuzăm să vedem realitatea, încăpățânându-ne să evoluăm în ce le mai greșite direcții. Nouriel Rubini n-a fost unicul prevestitor al crizei – el a luat doar caimacul. Pentru mulți, ceea ce avea să urmeze căpătase înfățișarea unui destin implacabil…
“Un prieten, băgat până în gât în afaceri imobiliare, îmi dă un telefon și-mi relatează, agitat, că se întâmplă ceva grav: în urmă cu vreo săptămână a aflat că un barosan de prin California a achiziționat două fonduri de investiții cu aproape 700 de miliarde de dolari (am auzit bine? - Da, mai mult de jumătate din PIB-ul nostru!) pe care după nici o săptămână le-a închis.
Efectele pe bursă au fost aproape instantanee și n-a durat decât încă vreo două zile până ce ele s-au făcut simțite și pe bursele europene. Stau și mă întreb – zice amicul - cât va face „unda de șoc” până la noi. Și ce se va întâmpla într-o economie ca a noastră, a cărei creștere se bazează în special pe speculațiile din domeniul imobiliar.
Un alt prieten, președinte de bancă, îmi explica deunăzi că el percepe tot mai des semnele care au condus, la începutul anilor ’90, la marea criză din America, unde băncile, împovărate de credite imobiliare, s-au trezit în portofolii cu o mulțime de imobile pe care nimeni nu mai dorea să le cumpere. La noi, creditul imobiliar ia un avânt nefiresc, fără a fi corelat cu alte elemente de dezvoltare care să susțină întregul proces. România a devenit o imensă piață imobiliară, în care se tranzacționează fiecare metru pătrat la prețuri astronomice, complet necorelate cu realitatea economică. Procesul este amplificat de banii pe care-i aduc din afară cu scopuri speculative diferiți investitori în căutare de beneficii rapide.
Aceste intrări întăresc artificial moneda națională pe care o vor slăbi rapid odată cu repatrierea investițiilor dublate de beneficii.
Dincolo de sectorul bancar, care trebuie să se aștepte la un cutremur similar cu cele care l-au zguduit în deceniul trecut, acest proces va afecta pe marii deținători de terenuri, cei care au făcut averi uriașe cumpărând în vrac și vânzând la bucată, și a căror avere se sprijină încă pe suprafețele mari pe care le-au luat în posesie, și pe baza cărora au făcut investiții riscante sau fantasmogorice.
Nu trebuie să fii implicat direct în aceste procese – dealtfel, un procent destul de mic este format din cei care pun în mișcare mecanismul – pentru ca efectele sale să te atingă, în mod dramatic, uneori.”
Quod erat demonstrandum…