Vestea că marea noastră gimnastă a primit cetățenia americană, după o așteptare de 11 ani, a trecut aproape neobservată. Surprinzător față de reflexul nostru constant de a reacționa emoțional excesiv la orice chestiune care ar părea că poate aduce atingere orgoliului nostru național. Amintiți-vă ce zarvă s-a stârnit doar atunci când săritoarea la înălțime Alina Astafei a solicitat cetățenia germană, sau când Nicu Vlad a "dezertat" pentru a se alătura echipei australiene la olimpiadă. Nadia este un caz special, din toate punctele de vedere. Ea a fost "steaua" care a alimentat în cea mai mare măsură setea noastră de recunoaștere internațională, într-o vreme în care aceasta ne era tot mai refuzată din rațiuni politice. Ea a fost revanșa noastră și pentru faptul că eram o națiune mică și pentru că eram o națiune prost hrănită, și pentru că "rezistența" noastră se limita doar la evitarea controlului total pe care-l exercita puterea politică. Atunci când ea a fugit, trecând pe furiș granița, n-am fost revoltați că ne-a părăsit, lăsându-ne cu soia noastră, ci am fost răzbunați de faptul că dictatorul primea o astfel de palmă tocmai din partea celei pe seama căreia încercase să-și facă imagine. Apoi am reacționat cu mânie când Nadia a făcut reclamă la sutiene pentru a mai câștiga un ban și ne-am întristat de întârzierea mare cu care a revenit în țară. Am omagiat-o ca pe o regină, și pe ea și pe prințul consort, i-am dedicat mari serbări publice, i-am conferit titluri, nădăjduind în secret că nu va ezita să revină și să se pună pe treabă, alături de cei de-acasă pentru a consolida o școală care - surprinzător - nu pierduse prea mult prin lipsa ei. În loc de toate acestea - vestea: Comăneci a devenit Conner, cu pașaport în regulă. La urma-urmelor, ce-am fi vrut? Dincolo de faptul că a fost o mare campioană Nadia este un om. Și ca om își cântărește cu grijă viitorul și confortul. Nu cred că a trebuit să facă un efort prea mare pentru a constata că statutul de cetățean american îi oferă o serie de avantaje, deloc de neglijat. Pe care cel de cetățean român nu i le promite. În ciuda acestor lucruri, Nadia nu va înceta să rămână în sufletele a milioane de români, ceea ce a fost - și ce-a însemnat pentru noi - în momentele sale de glorie. Restul nici nu mai are vreo importanță. |