'Năstase n-a câștigat niciodată nimic... E făcut să fie bătut... N-ar câștiga nici primăria din Cornu' - sunt mesajele trimise, preventiv, spre electorat, de către agresorul politician Băsescu, prin care - cu o metodă pentru care ar putea să depună cerere de patent - prin care încearcă să-și domine psihologic adversarul. Este un procedeu care ține mai degrabă de recuzita marinărească decât de cea politică, dar ne-am obișnuit deja să regăsim în arena acestuia instrumente provenind din cele mai neașteptate medii. Băsescu își construiește silogismul pornind de la o premisă reală: într-adevăr, Adrian Năstase nu s-a aflat, încă, în competiție directă cu un adversar concret în bătălia pentru una dintre funcțiile pe care le-a deținut. A intrat în politica mare pe ușa guvernamentală, fiind ales de către Petre Roman pentru a-l înlocui pe versatul Sergiu Celac la conducerea Externelor, în primul guvern rezultat din alegeri libere, în 2000. În această calitate, în care a rămas timp de doi ani, Năstase a confirmat opțiunea premierului, aducând un aer nou, proaspăt în anchilozantul organism al Externelor, și făcându-și intrarea în lumea bună a politicii mondiale pe palierul cel mai mediatizat. În momentul rupturii dintre Iliescu și Roman, Năstase a fost, practic, singurul reprezentant al valului tânăr al FSN care a ales să rămână alături de președinte, într-un context confuz, care nu dădea mari șanse, la aproapiatele alegeri, noii formațiuni intitulate FDSN. Alegerea sa s-a dovedit corectă, Iliescu câștigând detașat în cronfruntarea cu Roman, succesul oferindu-i pe tavă tânărului ministru demnitatea complexă a președinției Camerei Deputaților. Ca și la Externe, la Camera Năstase a vădit certe calități organizatorice și administrative, dublate de o autoritate personală crescândă, în funcția de al treilea om din stat. După 4 ani, prin pierderea alegerilor, Năstase a făcut un pas înapoi, rămânând în Cameră, ca vicepreședinte, și pregătindu-se pentru ceea ce avea să fie asediul revenirii la putere. Din nou, a avut succes într-o confruntare indirectă, victoria partidului condus de Iliescu făcând din el, în momentul respectiv, marele câștigător al tuturor titlurilor puse în joc: șefia guvernului și președinția partidului! Ceea ce n-a remarcat dl Băsescu sunt două lucruri: primul - este acela că Năstase, în ciuda faptului că n-a câștigat, nici nu a eșuat niciodată; iar doi - că, sistematic, a avut câștig de cauză în competiția internă a 'aparatului', pe care a știut să-l stăpânească și să-l manevreze în așa fel încât să obțină maxim de profit. Anul viitor, Adrian Năstase se va afla - probabil - în fața primului său examen electoral direct. Abia atunci vom ști câtă dreptate are (sau nu) preopinentul său, care nici el nu se poate lăuda cu prea multe victorii... |