Ziarul personal Octavian Andronic
25 Iun 2019 - 12:26
Home Punctul pe Y ANDOgrafia zilei Foto EXPO

Ultimele postări pentru: 
> Punctul pe Y
> ANDOgrafia zilei
(dată curentă)

EXPOZIȚII 

ANDO - 100% Centenar

 



Arhiva foto 



Nou !!! 

Inedit 

Gura lumii 

Meandrele concretului 

''Noi nu recunoaștem că am trădat!''

-- Dan Voiculescu, președintele Partidului Conservator

Sectiune diverse... 
Adauga o opinie

Cautare ZP 


Punctul pe Y

luni 10 august 2009 Nr: 2831

Narcisismul de presă și "cuibul de viespi"

de Octavian Andronic

Odată cu reintrarea lui Cornel Nistorescu în „serviciul activ” al presei scrise cotidiane, peisajul mass-media se modifică semnificativ.
Presa democratică a plecat din block-starturile Revoluției printr-o clasică „întoarcere a armelor”. Jurnale mai vechi ce și-au înlocuit  etichetele comuniste  sau și-au adăugat noi conotații, alături de puzderia celor nou apărute, au declanșat o veritabilă ofensivă emoțională, în cursul căreia profesioniștii condeiului formați la școala presei de partid au încercat să dovedească faptul că aproape tot ceea ce practicaseră până atunci fusese rezultatul unor constrângeri și că adevărata profesiune de credință abia acum ieșea la iveală.
Pentru că, oricât de rapide erau schimbările, gazetari noi nu aveau de unde să apară, a fost datoria și șansa celor „vechi” de a crea noile branduri și curente. Primul impact al libertății a fost rapida împărțire între publicațiile și jurnaliștii favorabili noii puteri și cei care descoperiseră cu deliciu posibilitatea de a fi „contra” orice și oricui. Împărțită artificial între „o anumită parte” și presă pur și simplu, mass-media a făcut din conducătorii administrativi ai publicațiilor veritabile vedete. A fost perioada în care calitatea de jurnalist, exprimată prin scrisul zilnic și formulare de opinii pe toate temele posibile a structurat o categorie de „vedete” ale condeiului al căror statut a fost consolidat de o televiziune ne-publică, în căutarea propriei sale condiții și care a considerat mai rentabil să facă recurs la valorile concurenței.
Faza „vedetismului” de presă a început să se erodeze odată cu creșterea presiunii economice care a operat transferul de putere de la feluriții directori, redactori șefi și așa mai departe, către patronate. Noii patroni au dorit să joace ei înșiși rolurile în care fuseseră distribuiți jurnaliștii și s-au ajutat în această operațiune de noul val de gazetari, nemulțumiți de faptul că mai toate pozițiile privilegiate la care aspirau erau ocupate. Așa a apărut reacția față de „dinozaurii” mass-media, din cauza cărora nu se puteau afirma micile mamifere agile ale condeiului, care învățaseră meseria din mers, fără a se mai obosi, în general, cu asimilarea culturii generale sau chiar a gramaticii.
De aici înainte, presa a trecut la faza „narcisistă”, aceea în care, pe fondul ofertelor mogulilor în devenire, noul val a pus mâna pe puterea administrativă și a început să-și construiască propriul soclu de notorietate. Tipic pentru această fază este ceea ce s-a întâmplat la ziarul a cărui tihnă a distrus-o  revenirea lui Nistorescu. Trup și suflet pe baricada „jurnalismului de calitate”, noii exponenți s-au dovedit atât de încântați de propriile lor performanțe încât nu i-au mai interesat restul. Se citeau cu deliciu între ei, își promovau propriile obsesii și valori și nu catadicseau ca privind în pagină să întrebe retoric: Oglindă – oglinjoară, cine e cel mai deștept din țară? Și, poate că dacă n-ar fi fost criza și onorariile consistente prin care și-au făcut parte din contribuția generoasă a patronatului, ar fi ținut-o tot așa. Dar a venit acest personaj lipsit de carismă și de maniere, care i-a zburătăcit în toate parțile fără să țină cont de țipetele de disperare ale găștii de civici care „monitorizează” presa și dau în vileag cu satisfacție cazurile de încălcare a Constituției. Cenzură! – țipă aceștia, în timp ce pensionarii de lux se retrag ei cu demnitate, ca să nu mai apuce să fie licențiați.
Evident, această mișcare – ce reprezintă, cred, debutul trecerii presei într-o altă etapă istorică – nu putea să nu capete și o dimensiune (și implicare) politică. De data aceasta, aproape întreaga categorie (cu excepții nesemnificative) devine o „anumită parte a presei”, manipulată pentru a întina nobile idealuri ale realegerii unui președinte mai presus de orice păcate lumești. Cuibul de viespi, călcat în picioare nu chiar din greșeală, a intrat deja în funcțiune…

 

Arhiva calendaristica Punctul pe Y:
2011: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2010: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2009: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2008: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2007: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2006: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2005: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2004: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2003: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2002: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2001: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2000: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
1999: august septembrie octombrie noiembrie decembrie
1995: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie
1994: octombrie noiembrie decembrie