Sincer să fiu, nu prea cred că micile sau marile scandaluri din lumea presei ar trebui să aibă rezonanța publică ce li se dă cu fiecare ocazie. Deoarece nu cred că cititorul dă bani pe ziare pentru a afla cum își spală gazetarii rufele murdare în arenă. Scriu de data aceasta despre ce s-a întâmplat la "Tineretul Liber" pentru că existența sa mi se pare a fi relevantă pentru modul în care presa s-a integrat și a evoluat în economia de piață, între teancul de dolari fluturați ostentativ de dl Lucian Cornescu, la prima tentativă de achiziționare a unei gazete de către o persoană privată, și până la conferința de presă de marți a angajaților dlui Pădure, este condensat un curs de economie politică asimilat la zi. Afacere prosperă pe când hârtia era ieftină si foamea de informație devastatoare - ceea ce a și explicat de ce presa a fost primul segment economic ce a reacționat la principiile pieței - producția de cotidiene a traversat meandrele unei tranziții buimace, cu excese stilistice si de costuri care i-au rărit sistematic rândurile, printr-o criza combinata de mijloace financiare și de încredere. Pe drumul acesta și așa sinuos, "TL" a fost, într-un fel, campioana zig-zag-urilor ideologice, busola sa zbătându-se între nordul monarhist și sudul republican, între estul executiv și vestul opoziționist, fără a se hotărî vreodată. Impasul cronic în care se află azi gazeta la exact un an de la cea mai ambițioasă încercare de relansare - și pe care nu pot decât să-l doresc trecător, pentru că o dată cu fiecare ziar moare și ceva din speranța noastră de mai bine - reprezintă, până la urmă, o confirmare a tezei marxiste a libertății ca necesitate înțeleasă. Dar nepricepută. |