Asta-i mai lipsea lui Adi Mutu: după pensia alimentară plătită fostei soții, după falimentul clubului de fițe din București, să mai plătească și o amendă de 17 milioane de euro către Clubul Chelsea, pe care l-a păgubit prin prizarea de cocaină!
Păi, zic cunoscuții, Mutu nici nu mai are atâția bani! I-a cheltuit pe mașini de lux, pe nunți exorbitante, pe bijuterii și alte fandoseli de top. N-a fost un bun gospodar al propriilor lui bani, după cum n-a reușit să fie un bun administrator al propriului său talent. Intrat prea devreme, poate, în scena celebrității, n-a avut rezistența necesară pentru a nu ceda în fața tentațiilor de tot felul. Și poate că cocaina n-a fost cea mai mare dintre ele. O fac și alți fotbaliști și nu au pățit nimic. Ba, avocatul său, care probabil este cam idiot, a găsit și explicația pentru faptul că Mutu plătește una dintre cele mai mari amenzi din istoria fotbalului: pentru că este român! Dacă era englez sau italian, nu plătea. Dar fiind român, cineva (cine oare?) a dorit să ne dea o lecție!
Bineînțeles că se pot găsi sumedenie de explicații, în afara celei de bun simț: Adi Mutu e un fotbalist talentat, de excepție chiar, dar la el picioarele sunt mai importante decât capul. La el – ca și la mulți alți fotbaliști – capul servește doar de suport pentru ochelarii de marcă, cerceii și coafura ciufulită. Iar picioarele sunt bune atâta timp cât se mai pot mișca. În ele stă speranța lui Adi pentru a plăti amenda și în contractele viitoare, dacă va fi în stare să le onoreze.
Mutu nu este nici primul și nici ultimul sportiv care câștigă o avere pe care o risipește cu nonșalanță. El nu este din spița lui Țiriac, care a știut cum să înmulțească banii pe care i-a obținut cu sudoare. El este un risipitor din categoria Ilie Năstase (păstrând, desigur, proporțiile). Să nu-l plângem și nici să nu ne dăm peste cap să facem chetă să-l ajutăm. Chestiile astea se reglează, până la urmă, în moduri care nu ne interesează pe noi. Poate chiar nici pe el...