S-au împlinit 400 de ani de la trecerea hotarului de dincolo de viață de către primul unificator al Țărilor Române: Mihai Viteazul. În urmă cu patru secole, pe câmpia de la Gorăslău, unde oștile reunite ale lui Mihai și ale generalului Basta îl învinseseră pe Bathory, câțiva dintre mercenarii generalului au pătruns, la ceas de seară, în cortul domnitorului, împușcându-l și străpungându-l cu sulițele și halebardele. În ziua următoare, cele două trupe urmau să se despartă, iar Mihai să plece spre Făgăraș, unde-i era familia. A rămas, pentru vecie, acolo unde l-a surprins destinul. Destinul unui personaj interesant, controversat, care a făcut istorie fără să fie conștient de acest lucru. Pentru că Mihai, cel real, n-a semănat nici pe departe cu eroul filmului lui Nicolaescu. Acesta, daca mai trăia, avea toate șansele să predea cursuri de materialism dialectic la Ștefan Gheorghiu. Mihai cel din viață a fost, ca toți cei care populau istoria, un aventurier: nu conștiința națională l-a îndemnat sa se facă domn peste cele trei țări românești, ci oportunitatea care i s-a ivit de avea mai multa putere și o baza mai largă de adunat biruri. În epocă, faptul că in cele trei țări se vorbea aceeași limbă nu era mai interesant decât acela că bulgarii, rușii și polonezii se puteau înțelege și ei. La ora aceea istoria nu lucra cu concepte, ci cu săbii, bani, răzbunări, ambiții. Mihai le-a cunoscut și încercat pe toate. Din copilăria sa de odraslă din flori a unei hangițe libertine din pitorescul Târg de Floci (căruia nu i s-au păstrat urmele) Mihai nu putea avea modele care să-l conducă spre idealurile unioniste care au și apărut mai târziu cu vreun secol și ceva. Voievodul acesta care a stat în scaun ceva mai puțin de 8 ani, și-a cumpărat de la turci domnia cu banii agonisiți din tot felul de negoțuri. I-a învins pe turci într-o bătălie istorică care a avut drept consecință ocuparea Bucureștilor. A cerșit revenirea în scaun pe la curțile imperiale și a fost folosit după cum le-a venit bine celor cărora li se închina. Nu sunt un partizan al demitizării istoriei. Sunt partizanul istoriei care nu are nevoie de mituri falsificatoare. Chiar dacă scopul e nobil, el nu scuză mijloacele. Istoria e istorie, mitologia e mitologie. Să le lăsăm pe fiecare acolo unde sunt și să-l privim pe Mihai ca pe un om, cu toate calitățile și defectele omenești, pe care soarta l-a târât, poate fără voia lui, printr-un un complex confuz de evenimente cărora noi, astăzi, le găsim rezonanțe eroice. |