La o primă vedere, ideea mandatului prezidențial de 5 ani, lansată de PSD și îmbrățișată ca interesantă de dl Iliescu, pare bună: ea ar face ca alegerile legislative și cele prezidențiale să nu mai coincidă, fracturând întregul mecanism politico-administrativ. Ideea e mai veche, dar până acum nimeni n-a venit cu varianta modificării duratei mandatului prezidențial, propunându-se doar decalarea, până la ultima limită constituțională, a datelor de desfășurare a celor două scrutinuri. Prin eventuala modificare a Constituției în acest sens, vom avea un interval legislativ de 4 ani, comun cu al majorității țărilor europene, și unul prezidențial de 5 ani, deasemenea la limita de jos a practicii continentale. Primul pas ar fi decalarea cu două luni în avans a prezidențialelor - mișcare cu care președintele pare a fi întru totul de acord - și cu alte trei luni în devans a legislativelor. Primele ar urma să se desfășoare prin septembrie-octombrie 2004, iar celelalte prin martie 2005 - la trei luni după intrarea în pâine a noului președinte. În felul acesta, lucrurile s-ar putea stabiliza, din punctul de vedere al continuității funcționării mecanismelor societății. Este, după părerea mea, doar o aparență. Experiența electorală de până acum ne arată că aproape niciodată termenele electorale n-au fost respectate. De ce-ar fi și în viitor? Astfel că, după o decalare în 2004-2005, ne-am putea trezi, în 2009, cu un an electoral sadea: pentru că mandatul prezidențial se va putea încheia prin septembrie-octombrie 2009, în timp ce legislativele ar putea fi impuse, după bunul obicei, până spre vară. Și atunci: hop, din nou fractura! Atingerea acestui obiectiv are nevoie de ceva mai mult decât de niște artificii, pe picior. Are nevoie de un calcul exact, al tuturor variantelor și conjuncturilor posibile, și de o evaluare pertinentă a riscurilor și a câștigurilor pe care le implică. Până la această fază totul rămâne la nivel de simplă speculație. |