Jocurile par să fie făcute. Și social – democrații și democrat – liberalii au ajuns la faza finală în care–și vor pune semnătura pe documentul care are în vedere binele României, într-o guvernare frățească de patru ani. Și Geoană și Boc încearcă să convingă nația că ceea ce s-a negociat sunt programele, nu funcțiile. Au participat la elaborarea lor – ne spune învingătorul moral al alegerilor - cei mai buni specialiști pe care-i avem.
Cu, bineînțeles, cei mai buni specialiști pe care-i au ei. Inclusiv cel mai bun specialist al țării care este președintele. Și care, echidistant cum îi stă bine unui președinte, nu s-a amestecat în treburile acestora. S-a rezumat doar să recomande alor lui să nu mai iasă în față cu aceleași figuri obosite și să scoată la joc oameni tineri. Ca să audă cum trebuie.
Eu, nu știu de ce, dar cred că marea bătaie de cap pentru negociatori n-au fost programele – pentru că aici, de bine, de rău, toți vor cam acelasi lucru: România să fie bine și tot românul să prospere, vorba ilustrului analist care a fost nenea Iancu. Cred că bătaia mare a fost pe portofolii. Ce păstrăm noi și ce luați voi. Câte ministere de imagine rămân la noi și câte ministere de „resurse” luați voi. Pe cine puneți în fruntea lor vă privește. Acest principiu de neamestec în treburile interne ale celuilalt partid îi va face, desigur, viață grea lui Stolojan. El va fi premier peste jumătatea proprie de guvern. Pentru cealalată va trebui să negocieze de fiecare dată cu vicepremierul pe care îl vor planta social – democrații. Va fi exact ca în primii doi ani de guvernare a lui Tăriceanu.
Pentru liberali, „alianța FSN” a fost un duș rece. Siguri că nu pot lipsi din variantele posibile, ei au supralicitat până la nivelul la care s-au exclus din joc. Pretenția – absurdă, în situația celor doar 20 de procente ale lor - de a avea ei șefia guvernului, le-a adus un cadou neașteptat: șefia Opoziției. Este un privilegiu pe care dacă lucrurile merg așa cum crede Băsescu, nu li-l va contesta nimeni. Nici măcar UDMR-ul, ajuns pe banca rezervelor împotriva dorinței lor și a obișnuinței de a fi mereu în barca puterii: ferm hotărâți să nu accepte o participare umilitoare – adică una care să le dea doi-trei secretari de stat, după ce s-au lăfăit în câteva ministere care au fost doar ale lor, maghiarii își vor putea manifesta demnitatea neacceptând controlul liberalilor și formând o opoziție separată, dacă se poate spune așa ceva.
Oricum, ca lider al Opoziției, ex-premierul Tăriceanu va avea privilegiul de a-și continua meciurile cu rivalul său din Alianța D.A. Numai că de data aceasta el va fi cel care va ataca în permanență, dându-i lui Băsescu ocazia să-și exerseze talentele de președinte – apărător.
P.S. Acesta articol a fost redactat înaintea anunațării retragerii lui Theodor Stolojan din funcția de prim-ministru.