În opinia mea, în Raportul de țară elaborat recent la Bruxelles, problematica legată de libertatea de expresie ocupă un loc excesiv.Românii și-au câștigat dreptul de a se exprima liber încă din ziua de 22 decembrie 1989. După decenii de eradicare sau de limitare a acestui drept, printr-un control excesiv și abuziv, oamenii au avut, deodată, șansa să spună ceea ce cred și doresc. A fost un veritabil șoc care s-a reverberat rapid în toate straturile sociale, libertatea de expresie constituind, practic, și prima libertate efectivă dintre cele care aveau să formeze declarația Frontului din acea zi istorică.Presa a preluat acest stindard și l-a dus mai departe, nefiind însă scutită, la rândul său, de erori și excese. Se poate spune că, după aproape 15 ani, ea tot își mai caută drumul drept spre adevăr și responsabilitate, prin hârtoapele tranziției. Ceea ce este absolut evident este faptul că, practic, nimeni și nimic, nu se poate opune exprimării libere de opinii, convingeri sau rezerve, indiferent de nivelul instituțiilor sau persoanelor vizate. Nu mai există persoane și instituții tabu, care să-și poată exersa procedee incorecte la adăpostul vreunei imunități. Presa profită din plin de acest climat și, chiar dacă mai sunt necesare reglementări sau aplicări ale acestor reglementări, pentru a nu se depăși nici cadrul legal și nici cel al bunului simț și al civilizației, își exercită astfel rolul important de 'câine de pază' al democrației. Spuneam că observațiile din Raport mi se par excesive față de realitatea din domeniu. Eu unul n-aș pune chiar atâta preț pe categoria 'agresiunilor' - fiind clar că acestea nu sunt dirijate instituțional și, mai ales că există o zonă de 'presă interlopă' ale cărei interese intră adesea în contradicție cu alte zone ale lumii interlope - dar aș fi încercat să disec mai atent ceea ce Raportul definește drept constrângeri economice care limitează munca și independența ziariștilor.Las la o parte conflictele de la 'Evenimentul Zilei' și 'România Liberă', care sunt în cea mai mare parte o expresie a modului tipic de acțiune al capitalismului de piață și mai puțin o diferență de ideologie și deontologie, și aș zăbovi puțin asupra principalului subiect. Acesta este modul de repartizare a publicității de stat. Lipsa unor reglementări de ordin procedural și a transparenței, fac ca acest proces în care se împletesc inte rese personale și de grup, relații mai mult sau mai puțin principiale, să devină un măr al discordiei în interiorul breslei. Ca și tratamentul diferențiat de care beneficiază organizații de mediu care încearcă să supraviețuiască sau să prospere pe baza favorurilor acordate în procesul de achitare a datoriilor către stat. Ambele zone sunt complet netransparente, furnizând argumentele principale în suspiciunea legată de manipularea sau de limit area independenței editoriale, și aici Executivul trebuie să lucreze, convingător, pentru a înlătura rezervele Uniunii Europene față de calitatea relației instituționale cu mass media. |