Am toate motivele să cred că, deși nu corespunde la definiție, Uniunea Democrată a Maghiarilor (asociație culturală - în statut) este, poate, cel mai serios partid politic din România. Nu că seriozitatea ar fi calitatea de bază în structurile noastre politice. Ci, pentru că, spre deosebire de celelalte formațiuni, are un program clar, obiective limpezi și acțiune constantă întru îndeplinirea acestora. După exercițiul de "liber alese" al Coaliției care a guvernat între 1996 și 2000, ungurii au fost acuzați de trădare pentru că s-au dat cu PDSR în noua guvernare. Trădare - să fie! Dar față de cine? Față de "nobilele idealuri" țărănisto-liberalo-democratice, pe care nici măcar ei n-au reușit să și le deslușească? I-au trădat maghiarii pe Stoica, Băsescu și, să zicem, Diaconescu? Ce angajamente își luaseră față de aceștia? Să-i ajute să guverneze contra PDSR-ului. Le-au dat sprijinul și n-au obținut nimic. Nu este atunci firesc să încerce să realizeze acum, cu alt partener, ce n-au realizat atunci? UDMR, ca partid, nu este de stânga sau de dreapta. Poate că în interiorul său există opțiuni diferite. Dar la suprafață nu răzbate mare lucru. Din acest punct de vedere este un partid cam plicticos. Fără arătări de mușchi ale feluritor parlamentari ambuscați, în căutare de mediatizare, cum se întâmplă pe la alte case. I-a mai scos, acum, din monotonie dl Sogor Csaba, cu a sa năstrușnică idee de sărbătorire a zilei naționale. Ei bine, și de data asta, aici s-a întâmplat ceea ce nu se întâmplă prin alte părți. Deși nici ei nu sunt cuprinși de cine știe ce entuziasm pe la 1 decembrie, liderii partidului n-au stat pe gânduri în a-l veșteji pe inițiator, ducându-l din zona diversiunii în aceea a derizoriului (E cam slab de minte! - ar fi fost concluzia). Udemeriștii n-au fost dispuși să-și sacrifice eforturile și realizările de până acum și de acum înainte, pe altarul unei toane. Când o să fie vorba de făcut așa ceva în mod serios, o vor face ei ca la carte. Dar nu lasă o astfel de problemă pe mâna unui pițifelnic. Care a și fost convins, dealtfel, să-și dea demisia. Cum a fost convins și primarul de la Miercurea Ciuc să organizeze o sărbătoare ca la carte, căreia nici Cozmâncă să nu aibă ce-i reproșa. În acest fel UDMR își demonstrează loialitatea și corectitudinea față de aliatul său politic - de la care așteaptă răspunsuri pe măsură. Cu atât mai mult cu cât se apropie scadența "legitimației de maghiar". Unde vor fi multe de negociat și de lămurit. De aceea spuneam că UDMR este un partuid serios. Și fidel propriilor sale principii. Ubi bene, ibi patria, sau, cu alte cuvinte, cel care îmi dă este aliatul meu, și îi dau la rândul meu. În locul ostilității și al acuzelor, politicenii noștri pe care "duplicitatea" maghiarilor îi irită, ar trebui să manifeste disponibilitatea de a învăța. Pentru că au ce. |