Din punctul de vedere al echilibrului politic de putere, scena anului 2002 seamănă tot mai mult cu aceea a anului 1990: un super-partid (atunci era FSN-ul) și tot felul de încercări timide de a resuscita curente politice uitate sau de a afirma altele noi, cosmetizate. Ba, îmi amintesc chiar că în fața enormului dezechilibru, FSN-ul lui Petre Roman căuta soluții de creare a unei alte opoziții din propriile sale rânduri. Așa s-a și întâmplat: cu un PNL și PNȚCD care, împreună, abia luaseră vreo 12 la sută dintre procentele electorale, a fost nevoie să se inventeze o formulă PDAR (Partidul Democrat Agrar al lui Surdu) + PNLAT (aripa liberală smulsă de Patriciu de la Câmpeanu) și o formațiune ecologistă minoră (PER sau MER, sau alta) cu care Roman a coafat o așa-numită "Cartă pentru Democrație" cu care a remaniat Guvernul, pentru a-i da o tentă mai puțin exclusivistă. Au fost simple artificii, care n-au rezistat în timp (toate aceste formațiuni de strânsură expirând ulterior), echilibrul - relativ - al câmpului venind, paradoxal, tot dinspre Putere. Ceea ce s-a întâmplat în 96, la alegeri, n-a fost atât rezultatul concertării Opoziției, sau al unei oferte mai coerente, cât al slăbiciunilor acumulate de către partidul de guvernământ, dar, mai ales, al iluziei electoratului că unii politicieni ar putea fi mai buni decât alții. Rezultatul acestui experiment este cel cunoscut. Care va fi cursul evenimentelor - din acest punct de vedere - în 2003? Se va repeta scenariul din '90 sau cel din '96? Va scoate PSD-ul din pălărie o Opoziție de circumstanță, care să dea măcar iluzia că ar putea face mai mult decât cea consacrată? Sau PD-ul și PNL-ul, cu sau fără PRM, vor moși o nouă Convenție Democratică, în speranța că vor reuși să potrivească în broasca electorală o altă cheie? Sigur, deocamdată, este sigur un lucru: acela că nedorind să repete experiența din '96, PSD va face tot ceea ce este posibil și nevoie pentru a ajunge, în primăvara viitoare la anticipate, speculând paradoxul pe care ultimele sondaje de opinie îl evidențiază: faptul că în ciuda sentimentului că este strâns legat de fenomenul corupției, în ochii publicului PSD rămâne unica alternativă viabilă la guvernare. |