2001. Solstițiul de vară. La sediul PSD din Kisseleff e agitație mare: roiuri de automobile luxoase își depun încărcăturile pe trotuar, la o coadă ce avansează încet spre centrul grădinii. Acolo, Adrian Năstase, împreună cu soția, primește omagiile admiratorilor – cele mai multe de formă plată, dreptunghiulară, ambalate cu grijă. Sărbătoritul are pentru fiecare un cuvânt de mulțumire. Nu-și stăpânește ironia congenitală când în fața lui apare un șef de ziar care nu fusese tocmai prietenos în timpul opoziției: „Dv. pe unde mai sunteți acum?” Deși știa foarte bine pe unde mai este.
Sindrofia din Kisseleff fusese precedată de o alta la Palatul Parlamentului, iar seara venea, la Snagov, adevărata paranghelie la care erau invitați special VIP-urile și persoanele apropiate. Protocolul avusese grijă ca aproape toți cei care doriseră să se remarce în acest fel, să aibă prilejul să-și aducă ofrandele celui mai puternic om al momentului: șef de guvern și șef de partid!
2008. La vila Lac 1, componentă a aceluiași Protocol de stat ca și vila de lângă televiziune, Mircea Geoană își sărbătorește trecerea pragului unei jumătăți de secol. Invitați aleși pe sprânceană, din toate zonele spectrului politic și public. Un concert oferit special de o formație de renume și un film – dedicație realizat de finul de la PRO TV. Mircea Geoană tronează în adunare, alături de consoartă, de la înălțimea statutului său de șef de partid. Nu mai contează că a ajuns acolo printr-o lovitură de palat al cărui beneficiar neașteptat a fost. A rezistat eroic, trei ani, de-a lungul durerosului marș spre hăurile procentelor. S-a regenerat odată cu aceleași procente de la locale, considerate drept de o veritabilă victorie. Una atât de convingătoare încât a și gajat funcția de prim–ministru, pe care Băsescu i-o va oferi pe tavă. În asistență este aproape tot guvernul din penumbră. Inclusiv fostul președinte, cel care l-a cadorisit cu un adjectiv de neuitat și fostul său șef, care a încercat să scape de el punându-l să candideze la Primăria Capitalei în contra lui Băsescu. Asta e viața! Mai ieri – adică în trecuta guvernare – în avionul oficial cu care delegația României revenea de la o reuniune la vârf de la Bruxelles, se petrecea o secvență memorabilă – pentru cine a avut ochi s-o observe. Din compartimentul de protocol, din față, pe la jumătatea drumului a ieșit – conform obiceiului său - președintele Iliescu, să mai stea la taclale cu ziariștii. L-a urmat, după vreun sfert de oră, premierul, menținând cu tact, între el și președinte, o distanță de siguranță. A apărut brusc și ministrul de externe, Geoană, care mai puțin atent la protocol, l-a depășit pe Năstase în traseul spre coada avionului. Premierul l-a agățat, discret, de cămașă si l-a retrimis în spatele său, comentând malițios: „Băiatul acesta este cam nerăbdător! Nu știe să stea la coadă!”
Istoria se repetă. Chiar dacă în 2008 nu mai e ce era în 2001. Nici partidul și nici șefii săi.