Sunt, iată, zece ani de când istoricii și oamenii politici nu reușesc să se pună de acord în legătură cu semnificația evenimentelor ce au avut loc în luna august acum 56 de ani. La fel cum acestea fuseseră confiscate și trecute abuziv în contul comuniștilor; acum sunt rejectate ca fiind vorba de o aniversare nostalgică. Cum se întâmpă de obicei, adevărul este pe undeva pe la mijloc și morala nu ne este deloc favorabilă. Deși episodul "întorcerii armelor" a fost caracterizat drept un act de curaj, la orice analiză rece el neconstituind mai mult decât o trădare. E drept, a unor aliați contra naturii, dar totuși o trădare - dacă istoria lucrează cu noțiuni etice mai degrabă decât cu oportunități și compromisuri. Lovitura de palat de la 23 august 1944 a pus capăt unei guvernări între ciocan și nicovală, martirizându-l pe Ion Antonescu și zămislind o alianță pe care numai disperarea o putea concepe: casa regală, partidele istorice și comuniștii! Numai împreună putem reusș - trebuie să fi fost deviza nedeclarată a conspiratorilor, a căror acțiune a avut consecințe niciodată recunoscute la adevărata lor valoare. Care va fi, în timp, valoarea congresului liberal din august 2000? Probabil că nu va fi nevoie să treacă o jumătate de secol pentru a ști dacă întoarcerea armelor liberale împotriva aliaților lor țărăniști, într-un război pe cale de a fi iremediabil pierdut, a însemnat salvarea prestigiului unui partid de la care s-a așteptat enorm și care a dat extrem de puțin. Este, desigur, meritul lui Valeriu Stoica - de departe cel mai activ și mai creativ om politic al momentului - de a fi sesizat fundătura spre care se îndreptă Convenția, în frunte cu detașamentul sau de elita țărănistă, și de a-și asuma, cu un curaj de-a dreptul sinucigaș, decizii îndelung și adânc contestate, atât din afară, cât și din interior. Fire de jucător, Stoica a plusat la maxim și a câștigat spectaculos, în fața unor oponenți cărora le-a mai rămas doar amintirea unui blazon istoric și cârcotașenia pe marginea lui. Stoica a dândit, dintr-o lovitură, aura de forță politică independentă, desprinsă din încremenirea în proiecția anticomunistă, capabiă sa joace un rol principal, pe partitura proprie. "Îtoarcerea armelor" parcurge, pentru vreo două -trei luni, faza entuziastă. Scrutinul din noiembrie va fi însă cel care va ratifica - sau va cenzura - victoria din august de la București și valabilitatea opțiunii. |