Pentru observatorul atent al mișcărilor produse în societatea românească în ultimii zece ani este evident faptul că viciile de fond ale sistemului pot fi regăsite în aproape oricare dintre segmentele acestuia. De ce ar fi mai bun, mai curat, mai eficient unul decât celelalte? Din acest punct de vedere sindicatele nu numai că nu fac excepție, dar marchează șo acutizare a fenomenelor. De zece ani, de când fosta "curea de transmisie" s-a transformat într-un mijloc de presiune, sindicatele au un statut de invidiat. Beneficiind de suportul bine manipulat al zecilor sș sutelor de mii de membri ai confederațiilor, sindicatele se prezintă la masa oricărui dialog doar cu întrebări. Doar cu renvendicări. Doar cu somații. Din recuzita lor nu fac parte nici răspunsurile, nici obligațiile, nici ofertele. Formula politică exersată cu succes este scosul oamenilor în stradă și bătutul cu pumnul în masă. Aici se cuvine să fac o precizare. Tehnica aparține liderilor, o categorie de inși mai înfigăreți, mai cu tupeu, care știu că pot să obțină mult, neriscând mai nimic. Acești lideri, de a căror existență aflăm din când în când - ca sa nu uite lumea de ei - au în restul timpului preocupări foarte lumești. Gestionează bani, fac afaceri, tranzacționează posturi bine plătite cu tabăra adversă (cea guvernamentală) și, în general, luptă cu îndârjire pentru propria lor prosperitate. Nu ne-ar ajunge spațiul tipografic să-i pomenim aici pe toți cei care s-au căpătuit de pe urma luptei sindicale - începând cu Miron Mitrea, cel care le-a păpat americanilor peste două milioane de dolari alocați pentru întărirea și perfecționarea activității sindicale și până la Pavel Todoran, cel care a achiziționat un milion de televizoare pentru sindicaliști, el mulțumindu-se cu comisionul. Dacă Guvernul - mai puțin timorat de presiunea sindicală - și-ar pune în minte să realizeze un control al fondurilor sindicale, ne-am trezi, cu siguranță, în fața unor constatări uluitoare: vom vedea cum s-a evaporat averea lăsată moștenire de sindicatele comuniste, ce inginerii dibace s-au făcut cu banii lor, cât de mare și de variat a fost jaful din patrimoniu. Acum însă, în preajma alegerilor, când formațiunile politice se amăgesc cu suportul sindicatelor, acest lucru pare imposibil. Să sperăm, însă că va veni, și aici, un moment al adevărului. |