Marți seară, Antena 1 a prezentat un film de excepție: "Sub foc". Un film despre Dictatură, despre Revoluție, despre Adevăr, dar mai ales despre meseria de Ziarist. Nu știu dacă întâmplarea a făcut să-l vedem acum, după ce tragica moarte a ziaristului de la Moscova aduce din nou în prim-plan riscurile practicării cinstite a unei meserii în care nu-și au locul jumătățile de măsură și de adevăruri.
Nu însă la gazetărie aș vrea să mă refer în aceste rânduri, ci la televiziune. La modul de a aborda televiziunea în economia de piață. Antena 1, post privat și supus presiunilor financiare inerente unei asemenea întreprinderi, ne-a mai oferit, duminică seara, un alt film de excepție: "A fost odată în America". Săptămânal, "unicul canal de film și știri" ne prezintă câteva filme de referință din care nu numai cinefilul, dar și spectatorul de rând își poate construi un eșafodaj de cultură, marcat de repere cunoscute și recunoscute ale celei de-a 7-a arte. Paradoxal, sunt încă puține filmele "comerciale" pe acest canal care există pe banii săi. Le găsim însă cu duiumul pe postul național, care funcționează pe banii noștri. Toate deșeurile și subprodusele cinematografiei mondiale, achiziționate "la metru" de societăți istețe care-și cumpără astfel pfrofitabili timpi de publicitate, se revarsă asupra națiunii într-un șuvoi de incultură ale cărui efecte nu vor întârzia să se vadă.
O contradicție în termeni? Nu. Una de estetică si de etică, în ultimă instanță. |