Dl. Boc este un maestru al declarațiilor. Rostite cu un ton cu atât mai ferm cu cât acestea se bat cap în cap. Domnia sa pledează cu certe talente avocățești pentru orice cauză i se pune în brațe.
Demagogia sa este atât de evidentă și atât de deplină încât aproape nimeni nu se mai sesizează. Boc rămâne Boc, și cu asta gata. N-are rost să mai umbli nici la logică, nici la argumente. Cum nu poți controla pe asemenea criterii câinele care-și face datoria și latră indiferent pe cine are în față. Pentru că aceasta este datoria sa de câine.
De ce spun că argumentele d-lui Boc se bat cap în cap într-o deplină armonie? Iar exemplul semnalului său de alarmă de duminică: o eventuală candidatură la președinție a lui Adrian Năstase, împotriva patronului său, este deosebit de periculoasă și poate declanșa un veritabil șoc public! De ce? Pentru că Năstase e cercetat de DNA. Și pentru că-și folosește imunitatea pentru a nu da față cu justiția.
Năstase e, într-adevăr, cercetat de DNA. Nu mai are importanță dacă la mijloc este sau nu comanda politică a patronului d-lui Boc. Cu imunitatea e o altă chestiune: există un regulament al Parlamentului care prevede o anumită procedură. A fost votat inclusiv de dl. Boc și de prietenii săi. Imunitatea asta n-a inventat-o Năstase. Putem discuta dacă e bună sau nu (personal cred că nu e bună), dar asta e treaba celor care sunt membri ai Parlamentului. Dacă propunerea pe care o face, de modificare, va întruni majoritatea, atunci dl. Năstase se va prezenta în fața justiției fără a se mai putea feri de ea. Dar, deocamdată aceasta e situația, mai mult sau mai puțin obiectivă.
Cât despre faptul că este cercetat, asta nu înseamnă că, automat, este și vinovat. Vinovăția n-o stabilește dl. Boc, ci justiția, atunci când i se prezintă dosarul cu documentele doveditoare. Și dl. Băsescu a fost cercetat (nu mai este, tot din motive de imunitate). Și nimeni nu strigă că România e în pericol de a suferi un șoc pentru că are un președinte acuzat de fel de fel de chestii, mai mult sau mai puțin reale. Sigur, amicii d-lui Năstase și inamicii d-lui Băsescu se pot întreba de ce președintele nu renunță la imunitate (cum a făcut-o în 1995) și nu se pune la dispoziția justiției pentru a lămuri problema – atâta timp cât lui Năstase i se cere același lucru. Răspunsul nu l-ar putea afla însă decât de la dl. Președinte, dar domnia sa cam evită subiectul.
Vorbim prea adesea de culpe și vinovății, înainte ca acestea să fie probate și sancționate. Metoda a devenit una obișnuită în lupta politică și oricât de obiectiv ai încerca să fii nu poți să nu constați că instituții ale statului, a căror datorie este să fie independente și neinfluențabile, se îndoaie sistematic incotro bate vântul. Și se schimbă odată cu acesta.