N-am de gând să mă erijez în apărător al lui Nicolae Văcăroiu - are cine să o facă în numele său, și poate să o facă singur, la uma urmelor - dar nu cred că faptul că s-a dus la tribunal, ca orice cetățean, pentru a-și susține cauza într-un proces pe care l-a intentat unui coleg de breaslă (gazetărească - n.n.) este cel mai bun prilej de a-l persifla și de a-l lua peste picior. Ba din contră. Cred că, procedând astfel, președintele Senatului a vrut să demonstreze că nu se consideră mai presus de lege. Între atâtea VIP-uri care nu catadixesc să răspundă la somațiile legale ale justiției, nerespectând reguli elementare și trimițându-și la înaintare armate de juriști cu tupeu, prezența d-lui Văcăroiu în sala de judecată unde a așteptat cu răbdare să-i vină rândul pentru a fi audiat, nesolicitând un tratament special, ca pentru cel de-al doilea om în stat, este un act de bun simț. Cred, deasemenea, că bunul simț este caracteristica principală a acțiunii publice a celui care a fost prim-ministru într-una dintre cele mai dificile etape ale tranziției. Sigur, este discutabilă, din punct de vedere etic, renunțarea cu întârziere la funcția pe care o deținea în banca lui Vântu, după ce devenise președinte al Senatului. Faptul însă, că a lucrat în acest domeniu, nu poate fi, în sine o culpă. Și nici măcar că a lucrat cu Vântu dinainte ca aceasta să devină "oaia neagră" care a fost. Dl Văcăroiu a avut și are un mare handicap: negăsirea unui tip normal de dialog cu mass media. Această defecțiune s-a produs în perioada mandatului său de prim-ministru, când preocuparea staff-ului său pentru imagine a fost nulă. Aș spune, chiar, că a fost livrat pe tavă publicațiilor avide de scandal care l-au transformat, pe bază doar de impresii, într-un personaj străin cu totul de esența sa. Pentru că dl Văcăroiu este, în primul rând, un om serios și un profesionist în domeniul său. Poate nu chiar un "Hagi al finanțelor", dar nici prea departe de aceasta. Cine-l cunoaște, mai știe că nici nu este un amator de esențe tari, singurul viciu - fumatul - combătându-l "din interior", prin recenta interdicția fumatului în sediul Senatului. Lucrurile au atins o culme a nedreptății în chiar relatarea episodului pe care-l pomeneam la început. Pentru Nicolae Văcăroiu pare că nu e bine, oricum o dă. Dacă nu se prezenta era acuzat de infatuare. Dacă s-a prezentat, e suspect de populism. Dacă va pierde procesul, îl va pierde pe merit. Dacă-l va câștiga - e rezultatul influențării și intimidării instanței. Cine e de vină de această situație? Poate că, într-o măsură, chiar Nicolae Văcăroiu. Dar și, sau mai ales, cei care l-au lăsat pradă acestei campanii, fără a schița vreun gest. |