Un cetăţean străin sosit în România pentru a cunoaşte atracţiile “grădinii din Carpaţi” se declară nedumerit de fastuoasa iluminaţie de sărbători a Bucureştiului, care nu se potriveşte deloc cu noţiunea de criză.
“Atâţia kilowaţi nu se foloseau nici în vremuri normale” – a adăugat insul care, evident, vine dintr-o ţară în care cumpătarea e înscrisă în gena naţiei.
Într-adevăr: parcă în nici unul dintre anii mandatului chirurgului Oprescu nu s-a făcut o asemenea risipă de decoraţii stradale. La întrecere cu Capitala, primăriile de sector s-au dedat şi ele la veritabile orgii luminoase. Noaptea, Bucureştiul arată cu totul altfel decât ziua, pentru că feeria multicoloră face mai puţin vizibile murdăria şi gropile de pe străzi. În această ipostază, Capitala îmi evocă o cocotă atinsă de rigorile vârstei care-şi ascunde ridurile şi dezastrele anatomice sub un strat gros de fard şi rimel.
Nu e doar cazul Capitalei noastre, pe care continuăm să o iubim şi fără fard. În mai toate localităţile ţării în care primarii în exerciţiu trag nădejdea îngrăşării “porcului” înainte de Ignat s-a procedat la această manieră de cosmetizare menită să dovedească concetăţenilor cât sunt ei de dedicaţi comunităţii.
Bucuria – firească pentru această parte a anului – îi face pe unii să mai uite şi de lipsa canalizării, şi de desele defecţiuni ale reţelei de apă şi de distrugătoarele capcane din carosabil – mai ales dacă peste toate astea se mai aştern şi straturi de panseluţe sau ciubere masive de lemn cu pomişori exotici – în acestea putându-se ascunde cheltuielile excesive de la alte capitole bugetare.
Una peste alta, iluminaţia asta care aproape că face ca România să se vadă, noaptea, din Cosmos, se explică cât se poate de simplu: vin alegerile! Şi electoratul trebuie îmbunat – ca să nu spunem păcălit. Doar că această păcăleală nu poate ţine tot anul. Ea se cam stinge odată cu becurile din decoraţiuni…