Ce vremuri! Și câte întâmplări! Nu apuci să te dezmeticești dintr-una, că intri în alta. Partidele se primenesc, renunță la vechii șefi (dacă nu renunță chiar aceștia) și aleg alții noi, mai tineri.
După pesediști, care s-au ales cu unul de 37 de ani, umaniștii-conservatori și-au pus destinul (atent supravegheat de președintele – fondator) în mâinile unuia de 32 de ani. Record ce nu va putea fi bătut la congresul liberarilor, unde cursa se va disputa în limita unei jumătăți de deceniu. PC-ul privește spre viitor cu încredere, decis ca la următoarele parlamentare să meargă pe picioare proprii, nu la remorca cine știe cărui partid major. Și, pentru orice eventualitate, privește cu egal interes și spre dreapta și spre stânga. Noul lor președinte, deși puțin cunoscut, beneficiază de încrederea lui Voiculescu, ceea ce s-a concretizat într-un procentaj zdrobitor față de la fel de necunoscutul său contracandidat.
Singurul conservator cu notorietate – Piedone – rămâne la sector, pentru orice eventualitate.
Din fericire pentru ei, conservatorii n-au problema social – democraților, cu plecările de parlamentari. Pentru că nu prea au ce să le plece. De la PSD sunt suficienți „dezertori”. Partidul a trecut însă de punctul critic. De-acum înainte, oricâți ar pleca, tot aia e. Nu-i mai ajută cu nimic la procentajele la vot. N-a făcut gaură-n cer nici plecarea ultimului deputat – Viorel Balcan, cine-o mai fi și acesta. Ceva găuri au făcut Cristian Diaconescu, căruia Crin Antonescu i-a făcut deja cu ochiul, și nici sindicalistul rozaliu, Sârbu. Ăsta cel puțin, m-a făcut praf cu motivația lui: cică s-a nemulțumit de faptul că partidul l-a obligat să combată niște proiecte de legi la care el însuși a trudit când mai era ministru. E drept, cam proaste, dar ale lui. Chestie pe care n-a mai putut să o suporte și a plecat. Iar dacă o să i se propună să ia din nou ministerul, n-o să refuze, din decență. Mie, ca să fiu sincer, mi s-a părut c-a suferit enorm când n-a mai fost ministru și că ar fi răspuns zbârnâind la solicitarea lui Băsescu, dar nu l-a lăsat Geoană. Ba l-a făcut și comunist! Bine că l-au dat jos Năstase și Iliescu pe Geoană. Mi s-a mai părut ceva: că și distinsul Cristi Diaconescu a avut o suferință după plecarea de la Externe. Genul acela de suferință care l-a încercat și pe Oprea când l-au scos ai lui de la Interne, după 13 zile de extaz. Am chiar impresia că pe sentimentul acesta se clădește marea construcție politică a independenților: ideologia regretului după funcțiile pierdute!
Săptămâna aceasta e rândul liberarilor să se dea în spectacol. Să-i vedem.