Celebrul scriitor englez George Orwell, cel care a zugrăvit în al său '1984' tabloul sumbru al totalitarismului ajuns la limitele sale extreme, ar fi avut un bun prilej să-și exerseze imaginația pe un subiect paralel: democrația intrată în faza acută a 'dublei gândiri' și al contrastului, nici măcar jenant, dintre vorbe și fapte, dintre intenții și acțiuni. Criza din Irak constituie, din acest punct de vedere, un exercițiu stilistic impecabil: avem, pe de-o parte, grija pentru demnitatea persoanei și respectul față de libertățile individului, iar pe de altă parte, calculul rece al profitului și împărțeala la masa verde a prăzii de război. Avem dorința declarată de a evita un conflict cu vărsare de sânge și, pe de alta, pregătirile asidue pentru declanșarea războiului. Avem respectul declarat față de instituțiile internaționale și ignorarea lor totală. Avem principiul eliberării unui popor în fața realității care reprezintă eliberarea poporului de sine însuși. Avem respectul pentru libertatea de expresie și libertatea presei și bombardarea unor obiective civile, precum stații de televiziune și birouri de presă. Avem grija pentru obiectivitatea relatărilor de pe câmpul de luptă și transformarea în 'persona non grata' a celor care transmit altceva decât s-a convenit. Avem noțiunea hotărârii destinului lor de către înșiși cei eliberați și numirea guvernatorilor militari sau civili în buzunar. Avem principiul reconstrucției unei țări care, mai întâi este demolată cu grijă și apoi reconstuită pe bani săi de către demolator, la prețurile impuse de acesta. N-aș vrea să se creadă că propaganda occidentală este mai rea decât cea orientală. Că irakienii au un grad mai mare de coincidențe între vorbe și fapte. Din contră. Ambele, însă, sunt la fel de nocive atunci când nu țin seamă de un element esențial: omul. Or, în bătălia din Irak se confruntă orice - interese, ambiții, răzbunări - dar nu oameni. Oamenii sunt cei care suportă și plătesc. Cu propriile lor vreți și cu propriul lor prezent. De la '1984' la '2003' nu este decât un pas - același care desparte subiectul de ridicol. Iar de aici la o nouă 'Fermă a animalelor' distanța nu se mai măsoară în ani. |