Un ostaș român din corpul "expediționar" din Afganistan a fost prins la furat într-un magazin al armatei americane. Crezând că nu-l vede nimeni tânărul de 26 de ani a subtilizat două ceasuri și un card foto, în valoare de peste 160 de dolari. L-au înregistrat, însă, camerele video și a fost dat în vileag. Șefii lui l-au trimis pachet în țară și, într-o încercare aproape inutilă de a spăla rușinea, hoțul și-a dat demisia din armată, loc de unde, oricum, ar fi fost dat afară. Urmează, firesc, să fie judecat pentru infracțiunea comisă.Cum avem noi bafta asta să ne facem de râs sau de rușine în mai orice împrejurare? Dacă-mi amintesc bine, prima victimă românească pe un teatru de operațiuni străin, a fost o femeie-militar care, în 1990 sau 1991 și-a pierdut viața prin Kuweit. Tragedia s-a petrecut după un chef pe care l-au tras băieții și fetele noastre în garnizoana în care se aflau, pe acest fond eroina confundând o sticlă de insecticid cu una de whisky. A fost readusă în țară cu onoruri militare și a primit chiar și o distincție post-mortem. Lucru la care nu se poate aștepta luptătorul nostru din Afganistan. Serviciul în străinătate reprezintă, de mai bine de un deceniu încoace, o bună afacere pentru cei care acceptă ideea că-și pun viața în joc în locuri unde nimeni nu le mai poate oferi vreo garanție. Face parte, la urma-urmelor, din fișa postului. Dacă-ți place viața liniștită și în siguranță nu te faci militar. Unitățile de acest gen se alcătuiesc pe bază de voluntariat și reprezintă, pentru cei mai mulți dintre cei care au șansa să fie selecționați, o "asigurare" pentru familiile pe care le lasă în țară, banii câștigați în afară fiind mai mulți decât cei pe care i-ar putea câștiga acasă. Pe merit, probabil. România a fost o prezență constantă pe diferitele teatre de conflict, în ultimii ani. Conaționalii noștri nu s-au prea aflat în prima linie a conflictelor și s-a u comportat în general, onorabil, fără să iasă din comun cu ceva. În afara acestor mici și neplăcute întâmplări care-și pun, în cele din urmă, o nemeritată amprentă asupra noastră ca națiune. Gestul reprobabil al ostașului din Afganistan nu conduce automat, la concluzia că suntem o nație de hoți. Dar suspiciunea și neîncrederea rămân, ca niște pete pe care nici un detergent nu le poate scoate.Dar, stau și mă gândesc că, decât să se dedea "distracțiilor" de genul celor cu care-și umplu timpul colegii lor americani și englezi, poate că e mai puțin grav să-și dea la iveală gena de ciorditori. Decât pe aceea de călăi amatori... |