Rezultatul scrutinului de duminică, anticipat de majoritatea sondajelor de opinie pare a-l fi luat prin surprindere doar pe Corneliu Vadim Tudor. Deja montat - cu două zile înainte de vot vehiculă deja ideea iminenței unui furt - el a găsit de cuviință ca în locul felicitărilor pe care politețea - o minimă politețe - l-ar fi obligat să le transmită câștigătorului, să lanseze un furibund atac la adresa contracandidatului sau. Nu știu dacă liderul PRM a acționat astfel sub imperiul emoționalității sau și-a pregătit cu atenție reacția - o reacție care să corespundă parametrilor tradiționali ai mesajului său. În ambele variante și-a facut, însă, un calcul prost. Pentru că, de data aceasta, mesajul său n-a mai avut ecou nici măcar în âandul propriilor săi partizani. Ba, din contră, a facut ca deja unii dintre cei care-l votaseră, să regrete acest lucru. Era și este evident că acuza sa nu putea fi susținuta de nici un argument. Nu PDSR-ul era cel care organizase alegerile ca să poată să umble la mecanismele votului. Apoi, diferența înregistrată era atât de mare încât un furt era - din punct de vedere material - peste posibilitățile tehnice și logistice existente. Corneliu Vadim Tudor a făcut o eroare care, acum, poate să-l coste mai mult decât l-ar fi costat o recunoaștere cavalerească a deciziei. Pentru că statutul sau este acum altul. El nu mai este haiducul singuratic care, din când în când, dădea iama prin parlament, lovind cu barda verbului său acid în stânga și dreapta, neavând mare lucru de pierdut (nici măcar imunitatea). El este acum liderul celui mai important partid din opoziție, calitate în care un comportament de acet fel îl poate afecta. Noua sa calitate impunea, odată cu responsabilitatea ce derivă din ea, un altfel de discurs. Era - teoretic și practic - imposibil ca pe fondul actualului tablou electoral, Vadim să întrunească majoritatea simplă a voturilor. El obținuse deja un maxim de încredere la primul tur, pe care nu mai avea cum să-l depășească. Putea însă să-l onoreze într-o manieră realistă și responsabilă. Lansând povestea cu frauda, Vadim s-a autofraudat, lipsindu-se de suportul și simpatia unui eșalon de alegători care-l mandataseră cu încrederea lor.