După ce au fost muștruluiți duminică seara la Snagov, parlamentarii și miniștrii Puterii s-au întors la lucru mobilizați exemplar în lupta lor dreaptă cu hidra social-liberală. Ieri Boc și-a asumat în Guvern programul de austeritate pe spinarea românilor. Este primul pas. Urmează moțiunea din Parlament. Ce șanse are aceasta?
Guvernul Boc rămâne în istorie ca primul înlăturat de la putere printr-o moțiune (democratică) de cenzură. Adică forul legislativ s-a exprimat majoritar în sensul că echipa adunată de Boc sub atenta supraveghere a președintelui, nu este în stare să guverneze corect și eficient. Ce a urmat? Alte două „guverne Boc” cu alți premieri desemnați (Croitoru și Negoiță) și revenirea, în cele din urmă, a aceluiași premier la cârma unui guvern întărit cu ungurii refuzați la prima strigare (guvernul mixt PDL-PSD) și cu marea găselniță prezidențială - independenții lui Oprea.
Ce face acest guvern, de când s-a instalat la putere? Nimic! Vorbește pe mai multe guri, vorbe care cel mai adesea se bat cap în cap, dar nu face nimic. Nici anticriză, nici reformă. Grijulii pe cuibarele ce le-au fost dăruite, miniștrii recurg la orice tertip pentru a-și păstra intacte echipele, cu toată încărcătura inutilă de pile care face să atârne atât de greu în balanță cheltuielile bugetare. Atât de mare e nesimțirea miniștrilor – sau atât de mică autoritatea premierului – încât a fost nevoie ca președintele, la Snagov, să le-o zică de la obraz: îl sabotați pe ăsta micu’! Cine îl sabotează? În primul rând miniștrii cu „boașe”, cum se spune în popor, cei care nu se tem de remanieri pentru că, nu-i așa, ei l-au pus pe Boc, nu Boc pe ei. În primul rând Udrea, cu tot mai insistente pusee de „numărul 2”, apoi Videanu, stăpânul inelelor energetice și șeful găștii băieților deștepți din economie, și Berceanu, cel care a cheltuit vreo 2 miliarde de euro fără să facă un kilometru de autostradă, dar care poate să justifice „până la ultimul leu”. Ei nu vor să se atingă de schemă, pentru că ar însemna să-și dea afară prietenii și partenerii de afaceri. Ceilalți, bugetarii, nu prea au de unde, că la ei lucrurile stau prost oricum. Și atunci?
Nu rămâne decât înțeleapta soluție găsită de Boc și ai săi: chirurgia solidarității. Tăiem de la toți, fără să ne pese de urmările dramatice pe care le pot avea amputările. Cel mai probabil, vor reduce presiunea asupra bugetului de pensii!
Teoretic, moțiunea n-ar trebui să treacă, pentru că Puterea și-a negociat atent voturile. Dar pe cerul portocaliu apar semne rele. Unii parlamentari, îngrijorați de propria lor soartă în perspectiva viitorului uninominal se gândesc de pe acum să-și facă un culcuș în Opoziție. Dacă fenomenul e molipsitor, n-ar fi exclus ca soarta Guvernului să atârne de un fir de păr. De-al lui Băsescu …