Dl Dan Drosu Șaguna, președintele Curții de Conturi a României, ne-a făcut cunoscut faptul că, din acest an, instituția pe care o conduce va proceda, în premieră, la controlul finanțării campaniei electorale. Asta înseamnă că, după alegeri, partidele vor trebui să prezinte registrele în care au consemnat cum s-au cheltuit banii publici. Pentru că banii de campanie sunt bani publici, iar cheltuiala lor trebuie să se facă în conformitate cu reglementările privitoare la banul public.Nu-l invidiez pe dl Șaguna. Probabil că nici nu vor apuca bine inspectorii săi să deschidă registrele partidelor, că șefii acestora își vor ridica cu mânie glasurile împotriva presiunilor la care sunt supuși, denunțând cu curaj aservirea instituției față de felurite interese și jocuri de culise.Și nici nu cred că inspectorii dlui Șaguna vor găsi mare lucru în aceste registre. Ele sunt pentru mărunțișul primit de partide de la stat. Iar dacă partide le ar sta în ele, nu știu ce campanie electorală ar mai fi aceea. De ani de zile, fel de fel de asociații civice încearcă să pună de acord cifrele pe care le declară partidele cu cele care reies din calculul aritmetic al costurilor afișelor, spoturilor de televiziune, broșurilor și bannerelor care împânzesc țara. Dacă te iei după partide, campania nu face nici doi bani. Dacă te iei după realitatea cifrelor, ea face zeci și zeci de milioane. De dolari. De unde vin acești dolari? Din buzunarele celor dornici să obțină o imunitate pentru creditele neperformante pe care le-au luat și nu le-au mai înapoiat. De la cei care speră că ajunși dom' senator sau deputat, ușile licitațiilor de tot felul li se vor deschide larg. De la cei care vor să-și pună în palmares un titlu de ales al poporului, după ce-au cules roadele propriilor alegeri.Or, aceștia nu vor declara niciodată dlui Șaguna câți bani bagă în campanie și nici de unde -i iau. Așa încât problema finanțării campaniei electorale rămâne una clară și - mai ales - echidistantă. |