Într-un interviu acordat ziarului "Graiul Sălajului", dl losif Boda, ambasadorul României la Berna, dă o nouă dovadă de clarviziune şi realism, calităţi care l-au remarcat pe perioada cât a fost consilier la Cotroceni, dar care l-au si făcut oarecum indezirabil în ochii unora dintre cei care nu i-au agreat lipsa deliberată de diplomaţie şi meteahna de a spune lucrurilor pe nume. întrebat despre evoluţia relaţiilor româno-maghiare şi despre impasul în care se află tratatul (domnia sa fiind cetăţean român, din tată ungur şi mamă româncă), dincolo de o serie de alte observaţii pertinente, a avut o remarcă deosebit de plastică: "Dacă ne gândim bine la istorie, eu nu cred că relaţiile româno-maghiare au avut vreodată un grad mai mare de complexitate, gravitate, dramatism, pasiune sau consecinţe nefaste decât au avut relaţiile dintre Franţa si Germania (mai ales pe tema "Alsaciei şi Lorenei). Or, iată că francezii şi nemţii au reuşit să clădească relaţi - şi statale şi umane - admirabile şi exemplare între ele. Este, pentru mulţi, aproape şocant să treacă graniţa dintre Germania şi Franţa, să caute grăniceri, vameşi sau alte autorităţi şi să constate că ele nu mai există. Nu mai este nevoie de ele. Si Franţa rămâne Franţa, iar Germania rămâne Germania. Cu personalitatea, mândria şi orgoliile intacte. Se poate şi aşa!".

Se poate, dle ambasador, să deie Domnul să fiţi vizionarul care prevesteşte un curs normal ce trebuie să înceapă cu acest tratat. Cu o condiţie: ca el să fie negociat în termeni acceptabili ambelor părţi şi să exprime o reală dorinţă de înţelegere. Şi nu pretextul creării unor capitaluri politice cu valoare îndoielnică de moment.