Testul electoral de duminică-ultimul dinaintea prezidențialelor din iarnă -a răspuns suficient de clar la câteva dintre întrebările acute pe care și le-au pus observatorii.
Prima dintre acestea este dacă există sau nu un lider între formațiunile politice. Răspunsul este "Nu ". PSD-ul și PDL-ul merg, ca și până acum, cap la cap. Este un răspuns bun pentru stabilitatea coaliției, nici unul dintre parteneri neavând argumente pentru a încerca să ia jocul pe cont propriu.
Totuși ...Marele perdant, acum, ca și la precedentul scrutin european, din 2007, pare să fie Partidul Democrat.
Îl numesc așa pentru că noua sa indentitate (PDL) rămâne la fel de incertă, iar adaosul liberal la fel de puțin solubil în compoziția originară.
Democrații au fost din nou supuși unui experiment electoral prezidențial din care au pierdut. Teoretic, au fost lipsiți de cele vreo trei procente ale Elenei Băsescu, "rupte"din electoratul propriu.
Aceste procente ar fi putut însemna cel puțin două mandate în plus fața de social-democrați. Pe când așa, au doar unul, și acela nesemnificativ pe fond, când proaspătul partid liberal-democrat, desprins din PNL și Adăpostit sub pulpana prezidențială, a rupt și el vreo 7 procente din zestrea care ar fi putut fi a democraților. Și atunci a prevalat ambiția lui Traian Băsescu, care le-a impus alor săi adoptarea noului partid și alăptarea lui din propriul sân electoral.
Traian Băsescu își canibalizează, repetat, propriul partid pentru reușita jocurilor sale de culise, principalul beneficiar al acestor manevre fiind PSD. Partidul lui Geoană se vede și se crede în frunte ingnorând cu nonșalanță modul real în care a obținut acest rezultat.
Adevărații invingători ai acestui scrutin sunt ungurii. Electoratul lor la fel de dezamagit, dar disciplinat a smuls celorlalți cel puțin două sau trei mandate care, la o participare relativ egală la vot s-ar fi împărțit între cei din frunte. Astfel, Laszlo Tokes și ai lui au primit un nesperat cadou, care le va ridica pretențiile și tupeul european.
Evident, nimic nu este mai spectaculos ca revenirea în scenă a PRM-ului, beneficiar a două conjuncturi, criza care a re-radicalizat- un eșantion de populație și arestarea neinspirată a lui Becali, care a creat un curent de opinie favorabil acestuia - partidul lui Vadim merge la export, fără a avea deocamdată, și o piață la "intern".
Totuși, va trebui să se țină cont de el la prezidențiale unde ar putea avea posibiltatea să încline balanța.
În favoarea cui?