Ziarul personal Octavian Andronic
25 Iun 2019 - 10:51
Home Punctul pe Y ANDOgrafia zilei Foto EXPO

Ultimele postări pentru: 
> Punctul pe Y
> ANDOgrafia zilei
(dată curentă)

EXPOZIȚII 

ANDO - 100% Centenar

 



Arhiva foto 



Nou !!! 

Inedit 

Gura lumii 

Meandrele concretului 

Acoliții premierului trebuie să înțeleagă că spitalele nu au nevoie de medicamente de discotecă sau de pe vremea lui Tudor Vladimirescu!

-- Sorin Oprescu, membru PSD

Sectiune diverse... 
Adauga o opinie

Cautare ZP 


Punctul pe Y

luni 23 martie 2009 Nr: 2460

Eșecul politicii de gașcă

de Octavian Andronic

Împotriva tuturor pronosticurilor, Călin Popescu Tăriceanu a pierdut președinția PNL în fața lui Crin Antonescu.
Se încheie astfel o etapă de 4 ani în care s-a consumat o fază distinctă din istoria postdecembristă de două decenii a acestui partid.

Fază care definește ceea ce s-ar putea numi "politica de gașcă".

Nu de grup.
Nu de partid.
Ci de "gașcă", în cel mai deplin sens al termenului.
Gașca definindu-se ca o reunire de persoane fără onorabilitate care-și împart rolurile și beneficiile pe principii la fel de neonorabile.
Iar cel care a imprimat această direcție și a dus-o pe căile perfecționării este chiar Călin Popescu Tăriceanu.

Acest personaj șters care anterior s-a bucurat de o oarecare notorietate doar prin cercurile mondene, a intrat pe scena primă a politicii printr-un accident.
Tăriceanu nu a ajuns președinte al PNL pe baza unor merite recunoscute, a unei acumulări de realizări, sau prin alegeri libere, ci pur și simplu printr-o întâmplare.
Atunci când lui Theodor Stolojan i-au cedat nervii și s-a retras din cursa prezidențială, lăsând baltă Alianța DA, Băsescu nu a văzut pe nimeni capabil din tabăra liberală să preia ștafeta. Călin Popescu Tăriceanu era însă prin preajmă și a fost considerat o soluție de avarie tocmai pentru lipsa sa de merite și de veleități.

Neavând un "spate" politic - cu excepția faptului de a fi fost fiul vitreg al fruntașului liberal Dan Amedeo Lăzărescu - și nici experiența aferentă (unica sa performanță rămânea, la acea vreme, funcția de ministru al industriei, deținută vreo 3 luni, până la prima remaniere din Guvernul Ciorbea) el a fost văzut ca un posibil executant conștiincios al comenzilor celui care prelua autoritar conducerea navei amenințate cu deriva.

Tăriceanu a devenit președinte al PNL și premier dintr-o nevoie urgentă și nu pentru un merit real!
Nu a fost câștigătorul vreunui concurs, altul decât cel de împrejurări.

Odată instalat în fruntea guvernului s-a înconjurat rapid de personajele de care-l legau felurite interese, de stil de viață sau de afaceri, și nu de convingeri politice.
Rapid, sub el, PNL-ul s-a fracturat: o "aripă", cea din jurul președintelui-premier, formată din personaje obscure promovate rapid în detrimentul altor membri cu merite reale și cu pretenții pe măsură.
Guvernul a devenit forul conducător în partid iar comunicarea dintre lider și restul membrilor s-a redus practic la punerea în operă a unor decizii luate fără niciun fel de consultare.

Cealaltă aripă era formată din... restul lumii.
Pe măsură ce obținea puncte în disputa sa devenită cronică cu președintele, Tăriceanu, și-a arogat un stil de conducere autoritar.

Concomitent, guvernarea sa a devenit un instrument eficient de satisfacere a nevoilor clientelei proprii și de recompensare a persoanelor din anturaj pentru fidelitate și devotament.

Conjunctura economică favorabilă, la al cărei trend nu avusese niciun merit, (Tăriceanu a avut probabil cei mai slabi miniștri în portofoliile-cheie) l-a făcut să piardă orice simț al măsurii și să arunce țara în groapa risipei și a ineficienței, pregătind parcă toate condițiile pentru ceea ce urma să desăvârșească criza.

Iar ultima sa perfomanță - atitudinea arogantă, prostească, din timpul negocierilor pentru formarea unei majorități parlamentare postelectorale în care pretindea fără noimă șefia guvernului - este cea care i-a pus și cruce.
Scoaterea, definitivă probabil, a PNL-ului de la guvernare nu i-a putut fi iertată, mai ales de către cei care făcuseră parte din cercul său privat și pe care i-a lipsit astfel de resursa guvernamentală.

Toate aceste lucruri au pregătit terenul pentru ceea ce s-a întâmplat la Congres: persoana care avusese toate instrumentrele puterii în mână a pierdut lamentabil în fața unui contracandidat "obișnuit".

Nu a fost atât victoria lui Antonescu - acum sunt sigur că oricare alt candidat l-ar fi bătut - cât eșecul lui Tăriceanu și al politicii sale de gașcă.
Gașca nu a reușit să-i ofere voturile necesare din simplul motiv că aceasta, în orice situație, constituie o minoritate prin definiție.

 

Arhiva calendaristica Punctul pe Y:
2011: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2010: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2009: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2008: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2007: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2006: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2005: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2004: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2003: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2002: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2001: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2000: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
1999: august septembrie octombrie noiembrie decembrie
1995: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie
1994: octombrie noiembrie decembrie