Probabil că manifestarea de solidaritate a liderilor PDSR cu colegul lor Bivolaru, din 1999, când l-au însoțit până la ușa Parchetului, va rămâne unul dintre momentele jenante din istoria partidului. Chiar dacă a pornit de la premisa (eronată) că Bivolaru e nevinovat și că toată povestea în legătura cu devalizarea BRD era pusă la cale de adversarii politici pentru a compromite formațiunea căreia fostul luptător îi aparținea, acțiunea era oricum riscantă, prin girul pe care-l acorda, implicit, personajului aflat în cercetare. Nu intenționez să pun reaua voință în seama celor care s-au expus, la rândul lor, prin această demonstrație, dar cred că un motiv de meditație le-ar fi putut oferi însuși modul în care Bivolaru devenise membru de partid și parlamentar: printr-o simplă acțiune comercială. Cumpărându-și, adică, fotoliul de parlamentar, printr-o consistentă sponsorizare a campaniei. Fenomenul nu este specific unei singure formațiuni politice. Prin toate există un număr variabil de personaje cu stare, care au recurs la această formulă, ori pentru a obține imunitate pe perioada mandatului, ori pentru a-și impulsiona afacerile prin influența dobândită în această calitate. Bivolaru făcea parte clar din prima categorie și m-aș mira ca cei care i-au negociat candidatura să nu fi știut de problemele sale cu justiția și despre experimentele ilegale făcute cu patrimoniul public. Ideea drapării infracțiunilor în haina persecuției politice nu este nici ea nouă, și nici nu constituie o excepție în abordare. Și Mureșan și Sârbu, foști miniștri în guvernul Convenției, au acuzat măsurile oculte ale adversarilor atunci când le-au fost scoase la iveală matrapazlâcurile. Și în cazul lor a existat o tentativă de solidarizare, risipită însă de risipirea formațiunilor care ar fi trebuit să-i susțină, sub impactul dezastruos al scorului electoral. În ceea ce-l privește pe Bivolaru, cred însă că amintirea solidarizării începe să-și piardă conturul în fața deciziei actuale a justiției, luată nu în perioada în care se aflau la putere adversarii politici, ci chiar în aceea girată de foștii colegi de marș. Indiferent cât din cei 5 ani de condamnare va executa (tare mi-e teamă că nici el nu prea poate să suporte detenția), important este faptul că a ajuns unde era logic - și logic - să ajungă. |