Micul nostru premier a declarat război! Fără CSAT, fără Parlament, doar de capul Guvernului. Guvernul va ataca frontal evaziunea fiscală și este hotărât să o dovedească.
Antievaziunea a luat locul anticorupției pentru moment. Corupția s-a dovedit a fi un inamic perfid, care refuză să se bată bărbătește. Se fofilează, se dă rănită dar nu bătută și este greu să o apuci de gât și să-i spui verde în față: gata! Ți-ai făcut destul de cap! E timpul să ne lași! Deocamdată o lasă Guvernul, care-și regrupează forțele pentru a se concentra asupra evaziunii.
Cine e și ce vrea această evaziune? Este un fenomen nesimțit, care nu ține cont de faptul că bugetul are nevoie și de ultimul bănuț pentru a întreține mașinăria executivă greoaie și neperformantă. Dar cum alta nu avem... Ea, evaziunea, se infiltrează pe traseul dintre agenții economici și stat și provoacă acolo o sumedenie de scurtcircuite: banii, în loc să se îndrepte spre diversele categorii de taxe și impozite, o iau razna și se întorc de unde au plecat sau se rătăcesc prin alte buzunare. Unde-s banii? – întreabă politicos zbirii de la Fisc, iar evazioniștii ridică din umeri cu prefăcută nedumerire: habar n-avem, erau pe aici, dar nu mai sunt...
Cum va lupta Guvernul cu evazioniștii? Dur! Strângându-i cu ușa! Încolțindu-i pe unde-i prinde. Asmuțind asupra lor Poliția, Garda Financiară, toate celelalte instituții create pentru a le face viața grea celor tentați să ignore unele dintre nenumăratele prevederi legale menite să ocrotească interesele statului.
Este genul clasic de politică stupidă și neproductivă. Fac pariu că după ce vor pune mâna pe vreo câțiva traficanți mărunți de țigări, după ce vor închide vreo doi-trei buticari și vor ținti la stâlpul infamiei niște IMM-iști disperați, guvernanții se vor declara victorioși. Că aceste succese nu vor aduce mare lucru la buget, e altă treabă. Continuu să cred, ca mulți alții mai puțin orbiți de propaganda clasică a fiscaliștilor, că cea mai bună metodă nu e constrângerea, ci cointeresarea. Producătorii de bunuri vor fi mai fericiți să plătească taxe rezonabile, decât să consume timp și energie încercând să fenteze statul. Vor fi mult mai dispuși să coopereze, decăt să se confrunte. Vor putea să aibe în stat un partener, conștient de faptul că trăiește pe spinarea lor, decât să-i ajute să treacă peste dificultățile crizei...
Ar fi însă prea frumos să fie adevărat. Războiul e mult mai interesant...