Vorbeam (în scris!) zilele trecute despre semnificația abordării de către președintele Iliescu a subiectului "Priboi", taman când chestiunea părea să fie îngropată în uitare. O uitare favorabilă șefului Comisiei de Control SIE din Parlament, față de al cărei trecut securist se ridicaseră o serie de obiecții, legate în special de credibilitatea demersului nostru față de accesul în NATO. Disputa publică se încheiase nedecis, în special datorită refuzului premierului de a renunța la fostul său consilier sub presiunea "șantajului" la care se dedaseră adversarii săi politici (și nu numai ei!). Intervenția președintelui este însă, una de natură să complice lucrurile. Mi-e greu să cred că dl Iliescu s-a aliat așa, peste noapte, cu neprietenii premierului, procedând la o lovitură sub centură. Cred mai degrabă într-o mai puțin subtilă presiune la adresa loialității delfinului său față de un colaborator pe care, în mod sigur îl prețuiește, determinată de o apreciere mai realistă a situației. Dl Iliescu s-a convins - sau a fost convins - că menținerea d-lui Priboi în funcție afectează șansele și așa destul de mici ale României de a accede în NATO, generând o firească neîncredere în buna noastră credință printre parteneri. Deja nu mai este vorba de competența d-lui Priboi pe funcția dată, ci despre seriozitatea demersului românesc care nu poate merge alături de NATO cu oameni care s-au format împotriva sa. Mi-e teamă că premierul n-a înțeles pe deplin motivele președintelui. Mi-e teamă că a luat chestiunea ca pe un afront personal. Pentru că atunci n-ar fi replicat, public și cu năduf pe tema monopolului infracțional pe care Cotrocenii ar urma să-l realizeze prin constituirea comunității serviciilor de informații. Întrebările retorice ale premierului, exprimate la Călărași, au, în subtext, o conotație reproșabilă. Este evident că nu teama de monopol este cea care l-a inspirat pe șeful Executivului, ci neplăcerea pe care i-o cauzează perspectiva pierderii unui meci. A unui meci mai important pentru țară decât pentru propriul său orgoliu. |