Atunci când Agenția de presă AMOS NEWS a difuzat o știre din care reieșea că dl ambasador al Israelului în România urma să preia licența pierdută de Tele7abc de la conaționalul său Freddy Robinson, patronul Eurom Bank, fosta Dacia Felix, Excelența Sa dl Sandu Mazor a pus mâna pe telefon și, sunând la redacție, a negat vehement nu doar știrea respectivă, ci și faptul că i-ar putea trece prin cap să se ocupe de afaceri. Dezmințind faptul că ar urma să devină proprietarul unui canal TV românesc, dl Sandu Mazor declara textual: 'Singurul lucru pe care îl pot cumpăra este un abecedar, nicidecum postul Tele 7abc. Nu am posibilitatea materială să fac afaceri în România'. Asta se întâmpla exact pe 21 iulie, anul curent. Nici trei săptămâni mai târziu, aflăm, din presa israeliană, de data aceasta, că AMOS NEWS a avut dreptate. Ziarul 'Yedioth Aharonoth' își informează cititorii că ambasadorul Mazor a solicitat cetățenia română și că 'dorește să locuiască în România pentru a conduce o firmă de investiții israeliană, după ce mandatul său va lua sfârșit'. Dezvăluirile ziarului au generat o replică acidă a Ministerului de Externe israelian care, într-o scrisoare, aprecia că 'a primit cu consternare intenția ambasadorului', care îl plasează într-o situație de incompatibilitate'. Cât de compatibil sau nu este dl Sandu Mazor, e treaba autorităților israeliene. Constatăm doar că în numai trei săptămâni, nu doar intențiile, dar și posibilitățile dlui ambasador s-au schimbat, cel care nu putea achiziționa nici un abecedar urmând să conducă o ditamai societate de investiții! Dacă aceasta aparține dlui Freddy Robinson, despre care se făcea vorbire e doar o întâmplare, iar dacă în obiectul său de activitate va figura și o televiziune, va fi culmea coincidenței. Dar nu despre asta vroiam să vorbesc, ci despre faptul că fiecare om - inclusiv dl Mazor - este liber să-și aranjeze viața așa cum dorește. Iar faptul că domnia sa dorește să-și recepate cetățenia română, pe care a mei avut-o în copilărie, îi face onoare, dovedind că ceva din suflul său a rămas permanent, aici. O situație oarecum similară s-a înregistrat și în cazul nostru: prin '95 sau '96, ambasadorul român la Washington, Aurel Dragoș Munteanu a solicitat la finele mandatului, autorităților americane, cetățenia țării în care reprezentase România. Nu că s-ar fi născut prin Vestul Sălbatic, ci pur și simplu pentru că, la fel ca dl Mazor, găsise niște oportunități de a face afaceri. Ce e rău în asta? |