Cu unsprezece ani în urmă, la Tg. Mureș se declansau evenimente de o gravitate care părea să egaleze ceea ce se întâmplase cu mai puțin de trei luni în urmă. Pe fondul unei emoționalități ridicate și în vâltoarea contradicțiilor pe care anularea presiunii ideologice le eliberase, în liniștitul oraș transilvan, două etnii care trăiseră într-o pace relativă vreme de aproape o mie de ani s-au ridicat una împotriva alteia. Orbiți de propaganda interesată și de diversiunile cercurilor care doreau să pună într-un fel sau altul mâna pe putere, oamenii au uitat brusc faptul că suferiseră împreună aceleași împilări și că lipsa de perspectivă fusese egală pentru ambele etnii, lăsând să răbufnească violent frustrări îndelung reprimate. Ceea ce s-a întâmplat la Tg.Mureș în acele zile a ajuns sub ochiii unei lumi care deja, după euforia victoriei Revoluției, începuse să-și pună întrebări despre ceea ce se întâmpla cu adevărat în România și ceea ce vor românii. Dincolo de tot ceea ce ține de manipulare globală și regională, de scenariile vehiculate în zonă în anul de crepuscul al comunismului, dincolo de speculațiile legate de faptul că România fusese, inițial, cea aleasă să deruleze procesele care aveau să macine apoi Iugoslavia, lecția profundă a Tg. Mureșului a ținut și de incapacitatea noilor structuri statale nu doar de a controla procesele sociale și politice, dar și de a cunoaște cu adevărat realitatea. Deruta și bâlbâielile guvernului provizoriu, declarațiile contradictorii ale CFSN-ului, întârzierea cu care s-a acționat pentru reglementarea situației au arătat că pe locul mai mult sau mai puțin răposatei securități, trebuie pus ceva - un organism informativ, desprins de influențe ideologice sau politice, dar apt să înregistreze și să prelucreze datele realității. Din resturile conflictului s-a născut, câteva zile mai târziu, Serviciul Român de Informații. Din fericire, n-a fost și prea târziu...