Probabil că fenomenul cel mai interesant care s-a produs în anul 2001 este acela al proliferării și regrupării canalelor de televiziune. După ce timp de decenii a beneficiat doar de un program - și acela ajuns la numai două ore pe zi - România prezintă astăzi spectacolul unei diversivități remarcabile. Odată cu intrarea în peisaj a canalelor OTV, Realitatea și B1, telespectatorul român se află în situația de a putea alege dintre nu mai puțin de 14 stații, dacă socoteala mea este corectă. Este un lucru cu care se pot lăuda puține țări din jurul nostru și chiar din Europa. 14 canale, dintre care vreo zece dispun de certe atribute de profesionalism și care au, realmente, cu ce să rețină atenția telespectatorilor! Ne aflăm în fața unui veritabil fenomen de pluralism care caracterizează orice proces democratic. De la domnia absolută a TVR, vreme de peste patru ani, la breșele făcute în acest monopol de către noile canale comerciale - Tele7, Antena 1 și PRO TV și până la constituirea unui pluton fruntaș în care nu mai puțin de trei canale își dispută acerb, la cote aproximativ egale, audiența este un drum lung, parcurs cu aplomb. O radiografie, din acest punct de vedere, a anului 2001, ne oferă câteva constatări interesante: o cursă strânsă, în doi, pe cam aceleași paliere, a posturilor Antena 1 și PRO TV; recuperarea spectaculoasă de audiență din partea TVR, principalul perdant al ultimilor ani; revelația pe care a produs-o PRIMA TV, cu o progresie solidă și consecventă; stabilizarea în zona sentimentală a ACASĂ TV; formidabila schimbare la față a TVR2, care chiar dacă nu s-a ales cu audiența meritată, ilustrează cu aplomb ce trebuie, ce ar trebui să fie o televiziune publică; agonia (managerială) a Tele7 care, în cel de-al șaptelea an de existență parcurge experimentul "Măgarul lui Buridan"; nonconformismul șocant al OTV, siguranța și aplombul cu care s-a aruncat în groapa cu lei noul B1TV; și ambițiosul proiect al Realității TV susținut de cele mai spectaculoase "transferuri" de personalități. Toate bune și frumoase. Mai frumoase chiar decât o permite realitatea unui buget de publicitate neîndestulător și lipsit de o perspectivă imediată. |