Angajamentul semi–președintelui democrat Emil Boc, cum că „demisionează în secunda doi când se formează un guvern fără PDL”, apare ca un mesaj destinat handicapaților care nu înțeleg nimic din ceea ce se întâmplă în jurul lor.
Pentru orice om normal este însă limpede ca bună ziua cum se vor desfășura lucrurile în „secunda unu”. Nu este un secret, l-a dezvăluit chiar președintele PDL (ăla adevărat), care – absolut întâmplător este și președintele țării: în „secunda unu”, indiferent de configurația decisă de alegeri, Traian Băsescu numește ca premier pe reprezentantul PDL-ului, indiferent dacă acest partid câștigă alegerile, le pierde, sau intră într-o alianță.
Toate cele trei variante – 1 X 2 – sunt câștigătoare pentru partidul dlui Boc. Acest lucru este posibil printr-o interpretare personală a Constituției – aceea care i-a permis actualului președinte să facă același lucru după alegerile din 2004.
Nu este un simplu gest de frondă: lucrurile au fost atent cântărite de analiștii prezidențiali. Este puțin probabil ca PD-L să obțină o majoritate simplă care să-i permită să guverneze singur. Este, de asemenea, exclus, să mai poată pune sula-n coaste unui partener de ocazie – cum s-a procedat în 2004. Băsescu va numi un premier democrat chiar cu riscul unui blocaj parlamentar. Risc ce scade proporțional cu dragostea parlamentarilor de orice culoare pentru scaunele dobândite cu trudă uninominală. Desigur, soluția clasică, corectă a unei astfel de crize este ca Parlamentul să respingă numirile președintelui care nu corespund aritmeticii parlamentare sau să le invalideze printr-o moțiune de cenzură. Există, însă, riscul de a se ajunge în acest fel la dizolvarea Parlamentului proaspăt constituit. Cine o va face? Cine va renunța, benevol, la patru ani de siguranță și de privilegii, pentru repunerea în drepturi a prevederilor neclare ale unei Constituții pline de aproximații? Așa încât după una-două respingeri, aleșii poporului se vor resemna să lucreze cu un Executiv cu care se vor afla într-un permanent război de uzură. Nu unul care să facă victime. Premierii „din umbră” care fac acum caz de mandatul lor imaginar se vor resemna și-și vor vedea de treabă, în timp ce țara va fi administrată de un guvern democrat, condus sau nu de dl. Boc. După mine, mai degrabă nu. Dar, este sigur că dl. Boc nu-și va da demisia de la conducerea partidului. Angajamentul său este o nouă probă de demagogie ieftină, din cea cu care liderul de la Cluj ne împuie urechile cu fiecare apariție înregistrată a sa.