Iată un nou subiect de dispută politică: decalarea alegerilor! Adică alegerile prezidenţiale să se ţină cu vreo trei luni înaintea legislativelor. Bun, ar putea să spună omul simplu. Şi ce-i cu asta? Să se decaleze dacă e nevoie! Aici e problema: este nevoie sau nu? Există două curente de opinie, nici unul dezinteresat. Varianta decalării vine din zona actualei Coaliţii şi este susţinută prin faptul că tranziţia de la o legislatură la alta se poate face mai lin, fără ruperea ritmului acţiunilor în curs - recte, a înţelegerilor cu forurile internaţionale asumate de guvernul în exercitiu şi a bugetului pentru anul viitor care trebuie elaborat în linişte. Potrivit aceloraşi puncte de vedere (şi interese) consolidarea noii instituţii prezidenţiale se poate produce până la apariţia pe scenă a noului Guvern. Mai mult, organizarea alegerilor ar putea fi mult mai eficientă în condiţiile în care organizatorii nu sunt pe punctul de a trebui să-şi ia tălpăşişa după doar câteva zile. Adversarii acestei idei zic că decalarea n-ar avea alt rezultat decât tracasarea alegătorilor care vor fi obligaţi să vină de trei ori la urne, ceee ce va duce şi la o creştere considerabilă a cheltuielilor, nerezultând nici un alt beneficiu de pe urma schimbării respective. Ca într-un banc celebru, şi unii şi alţii au dreptate, ceea ce face decizia extrem de complicată. Din nefericire, aici nu este vorba de principii, ci cum spuneam - de interese. Există interesul unora de a decupla partidele de candidaţi la preşedinţie (unii - locomotive, alţii - remorci) şi al altora de a obţine încă un răgaz pentru definitivarea sau completarea unor "acţiuni" în curs, pe care o eventuală schimbare le-ar putea afecta. Din aceasta contradicţie va rezulta ceea ce rezultă deobicei: un statu-quo, ăn stilul unui cunoscut slogan comercial: "Rămâne cum am stabilit!"