Episodul amprentării persoanelor străine lipsite de documentele legale din Italia a fost abordat emoțional și politic.
Este, în fond, o afacere internă a italienilor, care încearcă să rezolve această problemă care le-a creat, și lor și nouă, destule probleme.
Simplificând până la exces, toată afacerea s-a rezumat - în presă și în declarațiile unor politicieni - la o "atitudine fascistă" față de o minoritate greu încercată: cea a romilor.
Romii sunt, întradevăr, o minoritate-problemă. Ei pun la grea încercare nu doar Italia, ci întreaga Europă. Ei nu reprezintă o problemă a României sau a Italiei, ci o problemă a unei Europe ce trebuie să-i găsească o rezolvare globală. De peste o mie de ani ei constituie o realitate a acestor locuri. Spiritul nomad i-a purtat, din îndepărtata Indie, până în mai toate colțurile continentului.
Închiderea frontierelor i-a prins, care încotro, acordându-le - fără ca ei să o dorească - o anumită apartenență națională. Țiganii constituie una dintre etniile care s-au lăsat cel mai greu asimilate, care și-au păstrat modul de viață și cultura, indiferent pe unde s-au aflat.
Europa Unită și creșterea ei, după evenimentele de la finele secolului trecut, au revigorat spiritul și apetența nomadă a țiganilor, care au descoperit că unele țări sunt mai primitoare decât altele și apte să le ofere condiții mai bune de viață. Așa s-a făcut că puhoaie de șatre au dat buzna, din România, Bulgaria, fosta Iugoslavia, spre călduroasa și primitoarea Italie, unde au creat un pol de presiune, adesea greu de suportat de băștinași. Țiganii au venit acolo cu obiceiuri păstrate și de-a lungul conviețuirii cu sistemul comunist. Cea mai mare problemă a autorităților a fost identificarea persoanelor, țiganii neținând morțiș să aibe astfel de documente. Îmi amintesc dificultățile pe care le creau milițienilor și judecătorilor când, după comiterea unor infracțiuni, nu puteau fi judecați și condamnați pentru că nu... existau! Asta se întâmplă și acum în Italia. Nu că autoritățile au devenit, brusc, fasciste, ci datorită imposibilității de a fi înregistrați și direcționați spre centre de ajutorare se procedează la amprentarea lor. Și nu doar a lor. Sunt și alți imigranți, în special din Africa, care împărtășesc această tehnică și se bucură de avantajele ei. Așa că n-aș cârti prea tare nici împotriva ministrului de Interne italian și nici chiar împotriva președintelui Băsescu, care a acceptat această operațiune considerând-o îndreptățită. Pentru că nu se poate face ordine fără reguli elementare. Cât despre problema, în general, a țiganilor, cred că ea a încetat să mai fie a țărilor din care provin grupurile de imigrație. ea este, deja, a Uniunii Europene și Comisia trebuie să fie cea care trebuie să o trateze unitar și care să facă ordine. Altfel, vom asista la un soi de joc idiot, cu cohorte de țăgani întoarse cu avionul în țările de baștină, pentru a se răspândi apoi, pe toate căile, spre locurile unde se simt ei cel mai bine.