Contează mai puțin, poate, faptul că nici măcar forțele reunite ale Departamentului de Control al Guvernului, Poliției și Parchetului General^u reușesc ca, la mai bine de doi de la încheierea cercetărilor, să stabilească cu precizie cine se face vinovat de aruncarea cu dolari pe apa sâmbetei americane sub pretextul că se va îmbunătăți imaginea țării și că, până la urmă, măgăreața va cădea în spatele vreunui economist de la Guvern sau de la Externe. Contează mai mult, cred, dacă din întâmplarea asta se poate trage o concluzie și anume că nimic nu este, nu poate fi mai păgubos decât diletantismul și amatorismul unui grup de oameni pentru viața unei întregi națiuni. N-am, cel puțin deocamdată, prea multe argumente ca să pun la îndoială buna credință a celor care au luat, asemeni câtorva dintre strămoșii lor, drumul Americii, cu desaga plină de dolari în spate (deși calitatea și competența celor cărora li i-au încredințat ridică serioase semne de întrebare), dar cred că numai o mare, imensă naivitate te putea face să crezi că în felul acesta s-ar putea rezolva ceva. Și anume să dregi pe bani în ochii altora ceea ce se strică de zor acasă fără nici o plată. Este, dacă vreți, una dintre consecințele directe ale teoriei vremii că întregul mecanism economic existent trebuia distrus, pentru a se putea construi altul. E ca și cum, dorind să-ți iei o mașină nouă, te pui cu barosul pe cea veche, dar, prevăzător, faci cinste spectatorilor ca nu cumva să-și facă o idee greșită despre tine. Afacerea "lobby" cu cei vreo 500 000 dolari ai săi este doar o picătură în oceanul de catastrofe generate de incompetența ce a caracterizat demersurile emanaților post-revoluționari. |