Ziarul personal Octavian Andronic
22 Mar 2019 - 10:45
Home Punctul pe Y ANDOgrafia zilei Foto EXPO

Ultimele postări pentru: 
> Punctul pe Y
> ANDOgrafia zilei
(dată curentă)

EXPOZIȚII 

ANDO - 100% Centenar

 



Arhiva foto 



Nou !!! 

Inedit 

Gura lumii 

Meandrele concretului 

N-am semnat nici un protocol și nu mai semnăm nici un protocol, pentru că am văzut că acestea nu se respectă!"

-- Dan Voiculescu, președintele PUR

Sectiune diverse... 
Adauga o opinie

Cautare ZP 


Punctul pe Y

luni 09 februarie 2009 Nr: 2425

Cum și de cine a fost dusă de râpă pădurea

de Octavian Andronic

În 2008, pentru prima dată în istoria sa, Regia Națională a Pădurilor Romsilva nu și-a realizat obiectivele economice planificate – nici cifra de afaceri și nici beneficiile aferente. Profitul brut a înregistrat o scădere de aproape 50 de milioane de lei față de 2007, care nici el n-a fost un an grozav. După cum nu a fost nici 2006...

Exorturilee au scăzut și acestea dramatic, cu vreo 3,7 milioane de euro! Deși își propusese să nu se refere la „greaua moștenire a trecutului”, noul director al Regiei, Florian Muntean, n-a putut să evite consemnarea acestei realități. Nici nu avea cum. Diplomat și realist, el a insistat în recentul său dialog cu presa asupra a ceea ce intenționează noua echipă. Și cum își propune să scoată Regia din marasmul economic  - și nu numai – în care aceasta s-a bălăcit în ultimii ani.

Că Regia se ducea de râpă, s-a văzut cu ochiul liber în ultimii ani. Primul care a pus umărul, cu râvnă, este fostul ministru al Agriculturii, pădurar de meserie, care pentru a putea gestiona direct și în interesul clientelei sale politice patrimoniul silvic, anumit la conducerea Regiei un om de paie, Maftei pe nume, care a asistat senin la toate manevrele incorecte dictate de șeful său. După ce Flutur cel iubitor de democrați a fost aruncat peste bord de Tăriceanu, Regia a intrat pe mâna unui silvicultor dedat la năravurile sectorului privat. Numindu-l pe Aldea – pentru merite politice, Tăriceanu n-a făcut altceva decât să pună lupul paznic la stână. Unica preocupare a acestuia a fost să vadă cum poate să mai prăduiască câte ceva din patrimoniul silvic, și așa jumulit bine de cel de dinaintea sa. Interesat doar de business-ul său, Aldea a asistat senin la degradarea continuă a instituției și a relațiilor interumane din cadrul acesteia, în paralel cu  transformarea pădurii, câtă a mai rămas, într-un teritoriu al nimănui, jefuit de oricine își propunea acest lucru. Ultimul din tripleta asta de demolări a fost directorul Oros, un tip mai preocupat de politică decât de pădure care, din fericire a avut prea puțin timp la dispoziție pentru a desăvârși opera predecesorilor săi.

Cei trei directori mai sus amintiți și ministrul aviar se adaugă unei faune diversificate de prădători pe două picioare sau patru roți cu tracțiune integrală care au declanșat o campanie necruțătoare împotriva pădurii odată cu nefericita – ca să folosim un eufemism – Lege Lupu – domnul acela rotofei care murea de grija codrului pe care dacă nu l-ar fi revendicat el și cohorta de moștenitori – falsificatori – prădători, ar fi avut mult de suferit de pe urma administrării de către stat. A fost o lege pe care-mi permit să o consider criminală, prin modul în care a fost aplicată și care a dus la distrugerea, pentru lung timp, a echilibrului natural al unei țări care și așa avea un deficit notabil față de media europeană. Lăcomia, necinstea și indiferența au golit munții de păduri și au amplificat frecvența și efectele catastrofelor naturale. Dacă până prin 2004 aceste procese au mai fost, cumva, ținute în frâu, de atunci încoace nici măcar aparențele n-au mai putut fi salvate. Dintr-o companie profitabilă, care înregistra rezultate economice bune, Regia a ajuns falimentară, în mai multe rânduri fiind în situația de a nu-și putea plăti angajații, câți i-au mai rămas după „ruperea” din patrimoniul său a pădurilor retrocedate uneori corect, dar de cele mai multe ori freudulos și abuziv.

Evident, degeaba arătăm acum cu degetul. Incompetența și reaua voință nu sunt sancționabile în sistemul administrativ românesc. Sunt date de la Dumnezeu și așa rămân. Ce-și propune noua echipă a Regiei? Să dreagă ce se poate drege. În primul rând să împădurească tot ce se poate împăduri cu cheltuiala de rigoare (mai rentabil era să se cumpere pădure de la proprietari, dar au făcut-o alții înaintea Regiei, (italienii de pildă). Să întărească paza împotriva tăierilor ilegale. Să introducă rigoare în relația cu agenții economici. Dar, mai ales, să promoveze competența în persoanele care își prețuiesc cu adevărat meseria...

 

Arhiva calendaristica Punctul pe Y:
2011: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2010: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2009: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2008: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2007: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2006: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2005: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2004: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2003: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2002: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2001: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2000: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
1999: august septembrie octombrie noiembrie decembrie
1995: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie
1994: octombrie noiembrie decembrie