Consiliul Concurenței a declanșat o investigație referitoare la un posibil abuz de poziție dominantă din partea companiei ARCELOR MITTAL de la Galați, ca urmare a unei plângeri a SC. Comvex S.A. O banală neînțelegere între companii – s-ar putea crede, la prima vedere. La a doua, lucrurile apar însă mai complicate.
Arcelor Mittal știți ce este: combinatul siderurgic Galați, mândria economiei românești, devenită, după Revoluție, o povară pentru stat, care n-a știut ce să facă ca să scape de el. “Norocul” a venit dinspre magnatul oțelului, indianul Mittal, care s-a îndurat să ne “rezolve” de combinat contra unei sume modice - față de valoarea unuia dintre cele mai mari și mai moderne – încă – combinate din Europa. Problema Galațiului era că nu mai avea rentabilitate, datorită gradului de căpușare la care fusese supus. Pe seama sa prosperau o droaie de firme private în timp ce combinatul nu mai reușea să plătească dările către stat. Așa că atunci când au venit indienii, statul a răsuflat ușurat, iar “căpușele” și-au căutat alte “victime”. Pentru stat, important a rămas potențialul de multiplicare economică al combinatelor – serviciile diferiților furnizori și prestatori. Printre aceștia s-a numărat și COMVEX, companie constănțeană creată tocmai pentru a opera traficul minereurilor de pe vasele de mare capacitate care-l aduceau din diferite colțuri ale lumii, pe barjele care-l transportau pe canalul Dunăre – Marea Neagră, până la Galați. Capacitatea terminalului constănțean a fost adaptată la aceea a celor mai mari mineraliere care puteau intra prin Bosfor. Totul a mers ca pe roate până pe la debutul crizei, când patronii de la Mittal s-au gândit la o inginerie: cum să-i oblige pe cei de la Comvex să scadă prețurile de operare? Cum altfel decât găsind o alternativă? Nu contează că una mai scumpă – și nu cu puțin, ci cu până la 15 euro pe tonă! Au început deci să folosească portul bulgăresc Burgas pentru descărcare, aruncând diferența de preț în costul produsului finit – oțelul! În felul ăsta dădeau o lovitură mortală statului român. Nu conta că, pe de altă parte, cereau statului, diverse facilități, între care și furnizare de energie la prețuri subvenționate, pe motiv că țin în posturi câteva mii de salariați și nu-i trimit în șomaj.
Șmecheria asta au mai folosit-o indienii noștri în Africa de Sud și Franța. De data asta, însă, se pare că au fost prinși cu ocaua mică. Investigația Consiliului Concurenței a dat deja la iveală ițele afacerii – care este un caz clar și flagrant de “abuz de poziție dominantă” și Arcelor Mittal riscă o amendă de 10% din cifra de afaceri: circa 250 milioane de euro! Bani cu care am putea face o autostradă! E o rețetă care ar putea fi aplicată și în alte cazuri...