Dintre întâmplările începutului de an, una dintre cele mai șocante este aceea a jefuirii unui pacient al Spitalului de Urgență Floreasca de suma de 3.100 de dolari. Omul - internat în secția VIP a spitalului - ROMEDICA - avea cu el o geantă în care ținea 10.000 de dolari. Controlând-o, a constatat cu stupoare că fără să fi făcut nimic, mai rămăsese doar cu 6.900! Cum o astfel de 'minune' nu poate fi trecută cu vederea, pacientul - supus unei emoții ce putea să-i vină de hac - a reclamat cazul la poliție. Aceasta a venit, a constatat, a cercetat și, într-un termen record a dat de urma hoțului: un june pe nume Rotundu, ce mai poposise anterior prin pușcărie pentru isprăvi similare. Acesta avea o iubită asistentă la spital, prin intermediul căreia și-a găsit victima. Banii au fost găsiți ascunși acasă la Rotundu, în spatele unei oglinzi. Două întrebări majore ridică această întâmplare. Prima e de ordin psihologic: de ce-a furat Rotundu 3.100 de dolari din cei 10.000? Atâta îi trebuia? Atât credea el că nu s-ar observa? A avut remușcări să-l lase pe păgubaș și suferind și cu toți banii luați? A doua e de natură profesională: de ce se internează, oare, cineva în spital, cu atâția bani la el? Știm cu toții că gratuitatea actului medical e o vorbă electorală. Sănătatea costă. Mult-puțin, cât are omul, dar costă. Pe cei mai mulți dintre pacienți nu-i obligă nimeni, consideră ei, însă, că efortul medicului de a le salva sau îmbunătăți viața merită acest obol. Dar un obol de 10.000 de dolari mi se pare mai puțin obișnuit. Să fi crescut, sub presiunea inflației, tarifele medicale atât de mult? Să fi devenit necesar să te internezi cu sacul de bani ca să poți spera în însănătoșire? Evident, ambele întrebări rămân retorice. Ele trag însă un semnal de alarmă asupra unei sesizabile escalade a standardelor medicale, în care prestația de calitate începe să devină apanajul celor care au mijloacele să și-o asigure. |