Ziarul personal Octavian Andronic
12 Aug 2020 - 01:23
Home Punctul pe Y ANDOgrafia zilei Foto EXPO

Ultimele postări pentru: 
> Punctul pe Y
> ANDOgrafia zilei
(dată curentă)

EXPOZIȚII 

ANDO - 100% Centenar

 



Arhiva foto 



Nou !!! 

Inedit 

Gura lumii 

Meandrele concretului 

Acest top e o prostie! (despre 'Topul 300 al celor mai bogați români')

-- Dan Voiculescu

Sectiune diverse... 
Adauga o opinie

Cautare ZP 


Punctul pe Y

miercuri 25 decembrie 2002 Nr: 818

Crăciunul însângerat

de Octavian Andronic

Pentru prima dată în cei 13 ani care au trecut de la Revoluție mi s-a întâmplat să simt nevoia de a schimba canalul când au fost prezentate secvențe de la Revoluție. Iar când s-a reluat, pe programul 2, integral, "procesul lui Ceaușescu", am închis televizorul. Nu pentru că aș avea vreo nostalgie. Nu pentru că astăzi aș crede mai puțin decât atunci că a fost, într-adevăr, o Revoluție. Ci pentru că toate acestea îmi trezesc acum sentimentul unui prea-plin și nevoia de a nu mai privi în trecut, ci de a întoarce ochii spre viitor. Crăciunul de acum 13 ani a fost un Crăciun însângerat. Stropit de sângele celor peste 1000 de victime. Și cu acela al lui Ceaușescu.  Îmi amintesc revolta cu care am citit într-o publicație franceză, la vreo 10 zile după evenimente, un articol în care judecarea și împușcarea lui Ceaușescu erau considerate un act barbar. Am scris atunci un articol polemic în care spuneam că, desigur, stând la căldură, în fața televizorului, lângă o masă de Crăciun plină cu de toate, poți să ai sentimentul unei barbarii. Dar dacă ai trăit în România, în acei ani de frig, de lipsuri și de spaimă, răsplata era cea meritată. Astăzi nu mai sunt la fel de convins de acest lucru. Lui Ceaușescu i s-a oferit atunci șansa unei morți care unora le-a părut, iar altora le va părea eroică. Cea mai potrivită pedeapsă pentru el și pentru consoarta lui ar fi fost să trăiască așa cum trăiau mulți oameni atunci. Să îndure frigul, lipsurile și spaima zilei de mâine... Iată, însă, cum, în mod ironic pedeapsa rămâne valabilă pentru cei care nu o merită. Astăzi, mai mulți decât în ’89, românii trăiesc la fel, sau poate chiar mai prost. Lipsurile s-au mutat din galantare în buzunare. Iar speranțele de atunci - că într-o bună zi vom reuși, poate, să scăpăm de Ceaușescu, dacă nu și de  comunism - nu mai are, astăzi, nici un corespondent. Crăciunul lui 2002 poartă încă și va mai continua să poarte pecetea sângelui și a speranțelor neîmplinite...    

 

Arhiva calendaristica Punctul pe Y:
2011: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2010: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2009: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2008: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2007: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2006: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2005: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2004: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2003: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2002: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2001: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
2000: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie octombrie noiembrie decembrie
1999: august septembrie octombrie noiembrie decembrie
1995: ianuarie februarie martie aprilie mai iunie iulie august septembrie
1994: octombrie noiembrie decembrie