Era un banc, pe la începutul guvernării Năstase: cică dacă treceai după miezul nopţii prin faţa Palatului Victoria şi la o singură fereastră era o lumină aprinsă, aceea era cu siguranţă cea din biroul ministrului Cozmâncă. Cunoscut şi comentat pentru capacitatea sa de efort, Cozmâncă a devenit echivalentul devotamentului faţă de locul de muncă.  Şi nu doar pentru asta, ci şi pentru calităţile sale organizatorice, ducerea unui lucru la bun sfârşit din partea sa fiind considerat ca ceva absolut normal. Ceva i-a lipsit, dintotdeauna, dlui Cozmâncă: charisma, farmecul personal.  Ştiinţa de a da bine în faţa aparatelor de filmat şi de a umple ecranul cu un zâmbet complice.  Neavând atare calităţi, nici nu şi-a propus să le cultive, mulţumindu-se să se exerseze pe ceea ce ştie. Prezenţa sa în cabinetul Năstase a fost, din capul locului, de la sine înţeleasă: între atâtea vedete politice şi prima done mediatice, cineva trebuia să şi muncească, şi acesta nu putea fi altul decât Cozmâncă!  I s-a dat pe mână un minister greoi şi plin de neclarităţi, pe care l-a condus cu mână sigură pe făgaşul unei funcţionări normale.  Desigur, se pot reproşa o mie de lucuri administraţiei publice, dar ea funcţionează şi are toate şansele să se perfercţioneze până la standardele europene, pe parcursul rămas. 'Restructurarea' dlui Cozmâncă n-a fost, nici pe departe, rezultatul unei nemulţumiri la adresa activităţii sale.  Pur şi simplu a fost rezultanta revelaţiei pe care a avut-o premierul-preşedinte că, lăsat pe mâna lui Guşă, partidul are toate şansele să devină un partid monden.  Şi cum nu acesta este obiectivul electoral, Adrian Năstase s-a gândit la singurul om care-l poate scoate din impas: asul 'muncii organizatorice'  - cea moştenită de la răposatul partid unic şi dovedită ca esenţială pentru orice orientare ideologică.  N-am nici o îndoială că în maniera care-l caracterizează, dl Cozmâncă nu va întârzia să-i alunge în teritoriu, la munca de jos, pe toţi cei care se obişnuiseră cu căldurica noului sediu dându-le şansa să afle mai exact ce gânduri au cei care la anul vor merge la vot, decât să-şi însuşească ultimele bancuri de la gazetarii abonaţi la conferinţele de presă...