Era un banc, pe la începutul guvernării Năstase: cică dacă treceai după miezul nopții prin fața Palatului Victoria și la o singură fereastră era o lumină aprinsă, aceea era cu siguranță cea din biroul ministrului Cozmâncă. Cunoscut și comentat pentru capacitatea sa de efort, Cozmâncă a devenit echivalentul devotamentului față de locul de muncă. Și nu doar pentru asta, ci și pentru calitățile sale organizatorice, ducerea unui lucru la bun sfârșit din partea sa fiind considerat ca ceva absolut normal. Ceva i-a lipsit, dintotdeauna, dlui Cozmâncă: charisma, farmecul personal. Știința de a da bine în fața aparatelor de filmat și de a umple ecranul cu un zâmbet complice. Neavând atare calități, nici nu și-a propus să le cultive, mulțumindu-se să se exerseze pe ceea ce știe. Prezența sa în cabinetul Năstase a fost, din capul locului, de la sine înțeleasă: între atâtea vedete politice și prima done mediatice, cineva trebuia să și muncească, și acesta nu putea fi altul decât Cozmâncă! I s-a dat pe mână un minister greoi și plin de neclarități, pe care l-a condus cu mână sigură pe făgașul unei funcționări normale. Desigur, se pot reproșa o mie de lucuri administrației publice, dar ea funcționează și are toate șansele să se perfercționeze până la standardele europene, pe parcursul rămas. 'Restructurarea' dlui Cozmâncă n-a fost, nici pe departe, rezultatul unei nemulțumiri la adresa activității sale. Pur și simplu a fost rezultanta revelației pe care a avut-o premierul-președinte că, lăsat pe mâna lui Gușă, partidul are toate șansele să devină un partid monden. Și cum nu acesta este obiectivul electoral, Adrian Năstase s-a gândit la singurul om care-l poate scoate din impas: asul 'muncii organizatorice' - cea moștenită de la răposatul partid unic și dovedită ca esențială pentru orice orientare ideologică. N-am nici o îndoială că în maniera care-l caracterizează, dl Cozmâncă nu va întârzia să-i alunge în teritoriu, la munca de jos, pe toți cei care se obișnuiseră cu căldurica noului sediu dându-le șansa să afle mai exact ce gânduri au cei care la anul vor merge la vot, decât să-și însușească ultimele bancuri de la gazetarii abonați la conferințele de presă... |