Autoritatea pentru Protecția Consumatorului și-a arătat mușchii, luându-se la trântă cu băncile. David și Goliat în ediție parodică dâmbovițeană. O trântă al cărei rezultat a fost prezentat cu mare tam - tam presei, accentul punându-se pe amenzile drastice aplicate băncilor prinse cu ocaua mică.
Nu pot decât să-mi închipui că, plătindu-le, președinții sau direcorii respectivelor bănci s-au ținut cu mâinile de burtă de râs. Pentru că era, realmente, vorba de un mizilic. La câți bani fac băncile cu comisioane ascunse sau la vedere, aceste amenzi nu pot trezi decât hazul. Cât despre învățătura de minte – să nu mai vorbim!
ANPC este o instituție insignifiantă pe tabla de șah pe care bancherii sunt regi și conduc jocul. Dacă se poate vorbi, în România de azi, de o adevărată „Mafie” (sesizați ghilimelele) atunci aceasta este cea bancară. Având monopolul absolut al banilor și al creditelor, nefiind cenzurate de un Guvern incapabil să se controleze eficient și pe sine, băncile fac ce vor! Ele se joacă pur și simplu, cu nevoile noastre, impunând condiții arbitrare și abordând relația cu clienții de pe poziții de forță.
Unde altundeva să te duci ca să iei bani, dacă nu-ți place cum procedează băncile? Poate doar la cămătari. Și unii o fac. Dar nu este o rezolvare. Dorind să-și consolideze dictatura de pe piața banilor, băncile au sabotat sistematic apariția altor forme de credit. Băncile populare au fost împinse rapid spre faliment. Fondurile de investiții au încă o prestație timidă și încorsetată de neîncrederea publicului, după experiențe gen SAFI sau FNI. Și atunci, pentru orice problemă, mergi la bancă. Iar banca are deplină libertate să-ți modifice, oricând crede ea, condițiile de returnare a creditelor. Condițiile pe care băncile le impun clienților sunt abuzive în literă și spirit.
Ele nu acordă debitorului decât libertatea de a înapoia sumele care cresc ca-n povești. Pentru că banca nu vrea să riște nimic. Întregul risc este lăsat pe spinarea clientului.
Uite de ce cred că acest control al ANPC-ului a fost o fanfaronadă ieftină, atâta timp cât se rezumă la amenzi caraghioase și nu se convertește într-o inițiativă legislativă menită să pună această relație pe bază de egalitate și echitate. Ba chiar îmi vine să cred că acest control a fost inspirat și „sponsorizat” chiar de bănci, ca să-l mai amăgească puțin pe cetățeanul turmentat de birocrația, aroganța și lipsa de scrupule a bancherilor.