Vântu e prin Creta, Patriciu se pregăteşte, probabil, să vâneze elefanţi prin Kenya, iar Voiculescu îşi petrece timpul liber la Corbeanca. E clar că mogulii „interni” au lăsat-o mai moale, de când i-a deconspirat CSAT-ul.

Asta nu înseamnă însă că au renunţat la manevrele lor destabilizatoare. Ba, ceea ce este mai grav, au predat ştafeta „agenţiilor” străine, presei manipulate de mogulii internaţionali. Se ştie că la nivel global există acorduri şi înţelegeri de împărţire a pieţelor. De pildă, un Rupert Murdoch îi spune lui Patriciu: Dinule, eu nu mă bag pe piaţa ta, cu „Independent”-ul, nici la Vaslui, nici la Galaţi, dar nici tu nu te bagi cu „Adevărul de seară” la Londra şi la Manchester. Dar când avem interese comune, trebuie să cooperăm!

Or, iată că s-a ivit momentul: mogulii au pus un premiu pe capul preşedintelui român, conducătorul CSAT! Vor să-l dea jos şi în locul său să aducă un politician obedient, care să le facă jocurile şi să le dea pe gratis Poşta Română şi Centrala Sării. Şi atunci au acţionat.
Altfel nu se exprimă apariţia concertată în publicaţii şi pe canale importante din Franţa, Germania şi Anglia (apropo: mai funcţionează oare axa Washington-Londra-Bucureşti?) a unor articole cu caracter denigrator la adresa şefului statului şi a unora dintre cei mai destoinici miniştri ai săi, cu caracter vădit duşmănos şi destabilizator. Cum altfel decât un atac la adresa ministrului Dezvoltării ar putea fi interpretat modul în care un gest de profundă caritate, ca cel al Elenei Udrea – de a împărţi încălţăminte (cu toc) sinistraţilor este persiflat de o publicaţie franceză? Sau publicaţia germană care, referindu-se la discuţiile purtate de preşedinte, în cadrul vizitelor de lucru, cu oamenii muncii rămaşi fără obiectul acesteia, le compară cu acţiunea unui taur furios într-un magazin de porţelanuri? Ori faptul că eforturile aproape disperate ale eroicului premier Boc, de a salva ţara de la colaps prin cele mai bune măsuri posibile, este catalogată de aceeaşi parte a presei drept „incompetenţă, dacă nu chiar reavoinţă”?

Dacă astfel de lucruri ar fi apărut în presa română, ele ar fi fost susceptibile de a fi catalogate – pe drept – ca atacuri la adresa siguranţei naţionale. Iar Parchetul şi-ar fi făcut, desigur, datoria. Aşa însă, oamenii de bine, care nu se lasă influenţaţi de campaniile duşmănoase ale celor câteva posturi de televiziune ai căror jurnalişti s-au pus în solda unor interese antinaţionale, pot să solicite Guvernului activarea prevederilor Articolului 53 din Constituţie, pentru a salva ţara. Cât mai poate fi salvată!